Dumitru Minovici a fost nepotul de sora al doctorilor Mina si Nicolae Minovici. Sora acestora din urma, Elena Minovici, s-a casatorit la 21 de ani, cu negustorul brasovean Zaharia Z.Furnica. Negustorii Furnica aveau un magazin situat pe strada Carol 66 din Bucuresti. Resedinta Elenei Minovici pana la casatorie a fost pe strada Popa Tatu nr.81. Casatoria s-a oficiat la 1 ianuarie 1892, prilej cu care cei doi au incheiat "un contract de casatorie in valoare de 25 000 lei autentificat de Tribunalul Ilfov, o suma foarte mare, daca salariul unui functionar mediu rar trecea de 100 lei lunar. Sotii Furnica au avut doi copii: Dumitru si Sofia. Dumitru Furnica s-a nascut la Bucuresti in ziua de 14 decembrie 1897. Desi inca din copilarie manifesta o atractie deosebita pentru arta, parintii lui au dorit ca, dupa absolvirea liceului Sf.Sava din Bucuresti, sa studieze la o universitate tehnica. In primii ani care au urmat marelui razboi dintre 1914-1918, Dumitru Minovici a urmat cursurile Facultatii Tehnice a Universitatii din Toulouse, unde a primit diploma de inginer chimist. A urmat studii doctorale la École du Petrole din Paris.
Intors in tara, Dumitru a fost angajat in anul 1925 de Societatea Creditul Minier – care pe atunci furniza petrol romanesc in toata Europa. Pana in 1928 Dumitru a fost directorul Rafinariei de uleiuri din Orsova pentru ca apoi sa fie numit director al Serviciului Comercial. In aceasta calitate a activat pana in anul 1934 cand a fost numit director al filialei Cremin din Austria, filiala ce poseda doua rafinarii de prelucrare a titeiului si de uleiuri, precum si o intinsa retea de pompe si depozite. Ulterior a fost numit director al Departamentelor Filialelor din Strainatate si anume: Crédit Minier Franco-Roumain din Paris; Nile Oil Alexandria din Egipt; Petroleum Associatie din Rotterdam; Azienda Petroli Italo-Rumena din Roma; Creditul Minier G.m.b.H., din Viena; Creditul Minier A.G., Berlin si Union Spolecnost pro obchod mineralnimi oleji s.r.o., din Praga.
A fost si membru in Consiliile de Administratie la Crédit Minier Franco-Roumain, Petroleum Asscociatie, Azienda Petroli Italo Rumena si Creditul Minier din Viena. Aceste functii il obligau pe Dumitru Minovici sa calatoreasca aproape zilnic in toata Europa, pentru incheierea de contracte. A avut astfel posibilitatea sa viziteze muzeele, anticariatele, vanzarile de licitatii de obiecte de arta. A cumparat astfel multe piese rare de arta medievala pe care le-a expediat in tara cu intentia ca la intoarcere sa fondeze un muzeu. Intre 1939 si 1941, ajutat de arhitectul italian Enzo Canella, Dumitru a ridicat actualul muzeu de arta veche apuseana, donat in martie 1945 Academiei Romane. Disparand Societatea Cremin la nationalizare, Dumitru Minovici a devenit director al propriului muzeu. Concomitent a lucrat si la sectia de stampe, pentru a-si da avizul fata de diferite obiecte ce urmau sa fie achizitionate(carti, desene, manuscrise etc). A participat frecvent dupa 1948 la comisiile de achizitii ale diferitelor muzee. Dumitru Furnica-Minovici s-a stins din viata in anul 1982.
Volumul semnat de Oana Cojocaru-Oprea este cea mai completa monografie a muzeului de arta veche apuseana "ing.Dumitru Minovici" si prima carte despre acest muzeu. Publicul larg va descoperi prin textul autoarei dar si intr-o ilustratie foarte bogata si ingrijita pana la detaliu de editorul Victor Bortas, povestea unui om si a muzeului sau visat din copilarie si implinit pe o margine a destinului, in anii tulburi ai ultimului mare razboi mondial.
