Cred ca in toate partile lumii religia, prin sarbatorile, ritualurile ei, infrumuseteaza natura in sufletele oamenilor, impodobeste anotimpurile cu traditiile, datinele, praznicile ei. E un fapt asa de frumos, de sensibil, ca religia nu este rigida, ea tine seama si de clima in care traieste poporul ei credincios, asa cum atat de adevarat spune Voltaire (in „Dictionar filosofic”): Clima influenteaza asupra ceremoniilor si obiceiurilor religioase(…) Religiile au evoluat intotdeauna in jurul a doua puncte de sprijin: ritualul si credinta; ritualul depinde in mare masura de clima, credinta (dogmele n.n.) nu tine seama de ea. Poti impune cu aceeasi usurinta o dogma la poli si la ecuator. Insa sarbatorile religioase tin neaparat seama de clima.
Si ma gandeam: Negresit, are dreptate Voltaire. Cum am intampina noi inceputul iernii fara sarbatoarea Craciunului?! Ar mai fi in decembrie ninsorile asa de suave, zapezile asa de albe, daca nu am astepta si auzi colindele cu Nasterea lui Iisus?!
… Doamne, ce frumos ningea in ziua de Ajun in satul copilariei mele! Cand se lasa seara, ma duceam in livada din fata casei si, de acolo, plecam cu Magii… Si ningea, ningea… (tot ca in ziua de Ajun cand ma adusese si pe mine pe lume barza, intr-un cosulet de papura, cum imi povestea mama). Si calatoream cu Magii, prin ninsoare, in cantecul colindelor din sat, prin troiene in care m-afundam, spre Bethleem… Doamne, ce frumuseti vedeam, mergand, prin ninsoare, cu Magii, calauziti de stea!…
…Maine seara, in noaptea de Ajun, faceti-va timp macar un ceas, sa calatoriti cu Magii prin ninsori, prin troiene, sa vedeti cu ochii sufletului Pruncul Sfant in ieslea din Bethleem. Si tineti seama de sfatul meu: cand va intoarceti acasa, aduceti in suflet si steaua ce v-a calauzit, impreuna cu Magii, la Bethleem!
