Ceremonie traversata de calde sentimente si cu deosebite rezonante, la ambasada Poloniei: a fost celebrata, zilele trecute, o adevarata „pagina de istorie”, cum s-a spus. Excelenta sa,
dl ambasador Jacek Paliszewski i-a inmanat venerabilei doamne Maria Lesiecka medalia „Pro memoria”, cu ocazia aniversarii a 60 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, medalie conferita de Oficiul polonez al combatantilor si al persoanelor care au suferit represiuni. Este cea de a cincea distinctie – trei poloneze si doua romanesti – care onoreaza, la 87 de ani, o personalitate cu o biografie ce se bucura de un deosebit respect si care pastreaza inca vie amintirea evenimentelor prin care a trecut…
Dar cine este si ce a facut Maria Lesiecka? S-a nascut in 1918 in Zastavna, din judetul Cernauti in Bucovina, unde a absolvit liceul si un seminar pedagogic particular. Urma sa plece, in 1938, la studii in Polonia, dar vremurile tulburi ce s-au abatut asupra Europei au fortat-o sa renunte si sa predea, pana in 1940, limba polona la o scoala din Davideni. Apoi, din initiativa lui Tadeusz Buynowski, consulul polonez la Cernauti, si a senatorului Tytus Czerkawski din Romania, conduce o actiune de ajutorare a refugiatilor polonezi in zona in care se afla. Dupa ce Armata Rosie patrunde in Bucovina, fuge la Suceava, apoi la Bucuresti, unde preia o activitate in interesul serviciului de informatii polonez, desfasurata cu aprobarea serviciului de informatii roman (SSI). Trecea granita, intrand in aria de ocupatie sovietica, avand sarcini informative. Lucreaza ca translator si, in acelasi timp, ajuta conspiratia poloneza, pe curierii „Armja Krajowa” (Armata Tarii). In 1943, este trimisa pe frontul de Est, Odessa – Nikolaevsk, unde colaboreaza cu capitanul Ostrowski, translator al Regelui Mihai. In aprilie 1944, sectia SSI din Cernauti a fost transferata la Bacau, unde doamna Lesiecka functioneaza in continuare ca translator, pana la armistitiu, cand sectia SSI a fost evacuata la Bucuresti. Dupa 23 august 1944, nu se mai prezinta la serviciu. Ramane pe drumuri, refuzand colaborarea cu noii sefi. Trece printr-o grea perioada, iar in mai 1947 este arestata si trimisa in beciurile NKVD. Judecata de un tribunal militar sovietic, este condamnata pentru spionaj la 15 ani inchisoare si transportata in 1947 in regiunea de cumplita amintire Vorkuta. Abia in noiembrie 1955 este eliberata din lagarele staliniste, revenind in Romania cu transportul a „416 suflete” (detinuti politici, prizonieri de razboi repatriati).
Dar la punctul de granita Ungheni o iau in primire securistii romani si este din nou incarcerata, de aceasta data la inchisoarea de la Gherla, fara sa fie anchetata, judecata. Va fi iarasi libera doar in 1957 si refuza, apoi, constant, o colaborare cu Securitatea. In fine, cu sprijinul prof. Hortolomei reuseste sa fie angajata… ca magazioner, la spitalul Coltea. In 1973, iese la pensie.
Cine poate spune exact cat curaj implica aceasta intreaga drama? In ultimii ani, doamna Lesiecka a facut comunicari la Memorialul de la Sighet, la Suceava, in cadrul comunitatii poloneze, scriind despre incercarile prin care a trecut, ca si despre oamenii care i-au fost alaturi, despre cei cu care a suferit impreuna. Unul dintre acestia a publicat, la randul sau, lucrari importante despre tragismul vietii detinutilor: „Fara pasaport prin URSS”, „Strigatul Golgotei Rasaritene” etc. Acum, emotionata, doamna Maria Lesiecka ne-a spus: „Am avut puterea sa nu ma vand. Si, fiind credincioasa, m-a ajutat Dumnezeu”…
