În ultimele luni au trecut la cele veşnice reprezentanţii de frunte ai generaţiei de români care s-a opus comunismului: Ion Diaconescu, Bartolomeu Anania, George Guţiu, Aurel Mladin.
Au dispărut, în 2011, patru dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai generaţiei tinerilor care au sfidat comunismul, la instaurarea terorii roşii. Este vorba de personalităţi extrem de importante, care au jucat un rol deosebit după căderea comunismului.
Ultimul „mohican”
Ultimul a plecat Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al PNŢCD. La 94 de ani, el era ultimul senior al partidului fondat de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache. De fapt, Ion Diaconescu era unul dintre nepoţii lui Ion Mihalache, învăţătorul care a fondat Partidul Ţărănesc. El a făcut echipă după căderea regimului comunist cu fostul secretar politic al lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu. Practic, peste jumătatea de veac de teroare comunistă, PNŢCD a refăcut tandemul Iuliu Maniu – Ion Mihalache, prin intermediul acestor discipoli ai lor: Corneliu Coposu – Ion Diaconescu. Dacă Iuliu Maniu şi Ion Mihalache şi-au petrecut ultimii ani în temniţele comuniste, Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu şi-au irosit tinereţea după gratii, iar la senectute au fost cei care au reaşezat România pe drumul către democraţie: Corneliu Coposu din postura de lider al Opoziţiei unite în Convenţia Democrată din România, iar Ion Diaconescu din postura de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi, apoi, de preşedinte al principalului partid de guvernământ din perioada 1996 – 2000, PNŢCD. Ion Diaconescu a fost închis 17 ani, pentru vina de a fi fost unul dintre membrii de vază ai PNŢ. După ce fusese înalt funcţionar guvernamental, el a trecut prin infernul puşcăriilor de la Aiud, Baia Sprie şi Râmnicu Sărat. Când a reuşit să se întoarcă în Bucureşti a început să recreeze stuctura clandestină a PNŢCD.
Ion Diaconescu a fost marcat de chinurile prin care a trecut în închisorile comuniste. De exemplu, în Zarca Aiudului, unde l-a cunoscut pe Mircea Vulcănescu, el a purtat în permanenţă lanţuri la picioare, între 1953 şi 1955. S-a îmbolnăvit de apendicită şi a fost operat, printr-o operaţie rudimentară, după o anestezie insuficientă, după ce a fost transferat în Baia Sprie. Comuniştii l-au trimis să moară într-o mină de plumb, la Nistru. A rezistat, însă, iar după ce a revenit în Zarca Aiudului, el s-a numărat printre iniţiatorii grevei de 23 de zile a deţinuţilor, din anul 1957. Drept pedeapsă, Ion Diaconescu a fost transferat la Râmnicu Sărat, unde a fost ţinut în izolare timp de cinci ani. Amnistiat în anul 1964, el a fost deportat în Bărăgan. A supravieţuit suficient de mult încât să vadă prăbuşirea comunismului şi cum România a fost aşezată de partidul său, PNŢCD, pe drumul occidentalizării, însă a trăit şi agonia PNŢCD, rămas în afara Parlamentului şi scindat în trei aripi. Ion Dianconescu a decedat la 94 de ani, în 11 octombrie.
Mitropolitul intelectual
Un alt senior care a dispărut în acest an este fostul mitropolit ortodox al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania. El a plecat la Domnul în 31 ianuarie. Personalitate extrem de importantă, a fost la un pas de a deveni patriarh al României. Practic, a fost creatorul mitropoliei clujene, după ce a obţinut secesiunea eparhiilor care o compun de mitropolia cu sediul la Sibiu. IPS Bartolomeu Anania a devenit mitropolit în anul 2006, după ce fusese ales arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, în 1993. Înaltul ierarh a fost unul dintre cei mai influenţi intelectuali ortodocşi şi a rămas în istorie nu doar pentru crearea mitropoliei ortodoxe de la Cluj, ci şi pentru talentul său literar. Printre altele, el a produs o actualizare a limbii române folosite pentru tălmăcirea Bibliei. IPS Bartolomeu Anania a avut şi umbre. El a fost acuzat că ar fi fost colaborator al Securităţii, trimis ca să îl discrediteze în Statele Unite ale Americii pe arhiepiscopul ortodox Valerian Trifa.
De asemenea, a fost unul dintre membrii Mişcării Legionare, dar şi unul dintre conducătorii revoltei studenţeşti de la Cluj din anul 1946, când tinerii s-au ridicat împotriva comunismului. IPS Bartolomeu Anania a cunoscut din plin calvarul temniţelor comuniste, dar şi pe cel al închisorilor din timpul lui Ion Antonescu.
Prietenul cardinalului Todea
Un al treilea senior care a dispărut în acest an este arhiepiscopul ad personam greco-catolic George Guţiu, care a decedat la 8 mai. El a fost hirotonit clandestin preot de către mitropolitul romano-catolic Alexandru Cisar. George Guţiu a fost unul dintre colaboratorii cardinalului Alexandru Todea, de la care a şi preluat jurisdicţia asupra Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, în anul 1990, când a devenit episcop, după reintrarea în legalitate a Bisericii sale. În anul 1994, ca o recunoaştere a meritelor sale, a primit titlul personal de arhiepiscop de la Papa Ioan-Paul al II-lea. Pentru credinţă a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, după ce a fost arestat în 1951. IPS George Guţiu a fost, însă, eliberat în 1964.
Luptătorul din Arad
Un al patrulea senior dispărut este arădeanul Aurel Mladin. Fost ofiţer al Armatei Regale Române şi unul dintre cei mai importanţi lideri ai PNŢCD. Însurat cu o fostă Miss România din perioada interbelică, el a fost unul dintre cei mai îndărătnici luptători împotriva comunismului din Vestul ţării. A decedat în 12 iulie. După anul 1946 şi până în 1964, Aurel Mladin a trecut prin cele mai dure temniţe comuniste.
