Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, a dat o replică, pe blogul său, comentariului „Năstase tânjeşte după vremurile de odinioară”, publicat săptămâna trecută de Tom Gallagher.
Năstase îl numeşte pe Gallagher un „editorialist cu misiune” şi acreditează ideea că acesta, pe lângă argumentele adevărate aduse publicului, prezintă şi „jumătăţi de măsură” sau chiar „minciuni”.
Adrian Năstase afirmă că Tom Gallagher promovează ideea că PSD se opune separaţiei puterilor în stat, fiind, totodată, partizan al lui Traian Băsescu şi al Monicăi Macovei.
„Este adevărat, ‚tânjesc după vremurile de odinioară’, şi ca mine sunt milioane de cetăţeni, care doresc revenirea României la normalitate, la o societate în care să aibă siguranţa vieţii de mâine, la o perspectivă pozitivă asupra viitorului.”, arată Adrian Năstase în dreptul său la replică. „Miza editorialului dlui Tom Gallagher este de a acredita ideea că PSD s-ar opune separaţiei puterilor în stat, controlând o justiţie care ar fi ‚din ce în ce mai independentă’.”
Adrian Năstase notează, în mai multe puncte, faptele pe care Tom Gallagher le-ar fi trecut sub tăcere: „atitudinea de solidaritate a PSD faţă de dl. Nicolescu nu a avut ca obiectiv să împiedice judecarea liderului partidului nostru din judeţul Argeş, ci a fost o reacţie împotriva acţiunilor unui stat poliţienesc, respectiv retinerea si, apoi, arestarea sa „preventiva„. Slăbiciunea argumentelor procurorilor din „dosarul Nicolescu” este dovedită şi de faptul că judecătoarea, foarte „serviabilă” cu solicitările DNA, a motivat arestarea lui Constantin Nicolescu nu prin argumente prevăzute în materia penală, ci din zona comunicării publice şi a intereselor politice ale actualei puteri.
Totodată, notează liderul social-democrat, „’procurorii independenţi’ mult-lăudaţi de Traian Băsescu, Monica Macovei şi Tom Gallagher ezită să se pronunţe asupra unei fraude evidente comise de Roberta Anastase în 15 septembrie 2010, cu ocazia votării Legii pensiilor. Cum ar fi putut oare să reacţioneze procurorii împotriva ‚fanei’ lui Traian Băsescu, în condiţiile în care legile reformei în justiţie, convenite cu Comisia Europeană în 2003-2004 au fost abandonate de Monica Macovei, fiind adoptate legile politizării justiţiei, este drept, cu acordul aceleiaşi instituţii europene, însă într-o componenţă dominată de dreapta.”
Năstase îl acuză pe Tom Gallagher şi de lipsă de consecvenţă şi coerenţă „monumentale”: „Pe de-o parte Comisia este apreciată pentru că a avut cuvinte de laudă faţă de procurorii DNA, pe de altă parte sunt criticaţi comisarii pentru că nu apostrofează Opoziţia din România. Premierului Viktor Orban îi sunt găsite scuze pentru Legea presei, pe motiv că ar fi atacat „de stânga europeană”, iar acesta este sfătuit să fie alături de Traian Băsescu împotriva Opoziţiei din România, în faţa altor proteste împotriva statului poliţienesc.”
Adrian Năstase conchide că acţiunile lui Tom Gallagher „arată că, din păcate, el nu a depăşit condiţia de postac portocaliu, chiar dacă face acest lucru sub aparenţa neutralităţii ştiinţifice. Pentru dl. Gallagher, România este o ţară coloniala, unde pensionarii din alte tari vin sa-si rotunjeasca veniturile prin complicitate cu puterea de la Bucuresti. El vrea sa ne convinga ca,orice ar face, Traian Băsescu şi camarila sa sunt de partea Binelui, iar PSD este, inevitabil, Răul Absolut. Procedând astfel Tom Gallagher demonstrează că nu este decât un propagandist de tip stalinist, „cu faţă de european”, si cu un papillon care ii arata directia unde se afla licuriciul local.
