In primul rand, ar trebui stiut ca zvastica e un simbol stravechi indoeuropean, care vrea sa redea prin cele patru tangente la un presupus cerc tocmai dinamicitatea creatiei imprimata de Creator. Faptul ca nazistii l-au preluat si au facut din el un stindard ce ni s-a intiparit in memorie impreuna cu funesta ideologie tine de abuzul unui anumit partid, care a vrut sa se automitologizeze. Drapelele naziste cu emblema crucii imbarligate parca flutura si acum amenintator in amintirea celor care au avut de suferit in perioada 1933-1945. In felul acesta, coboram o scara ce duce direct in derizoriu, la capatul careia intalnim poneiul sau purcelusul artistei timisorence, pe poponeata caruia e tatuata sinistra zvastica. La urma urmei, tatuajele sunt la ordinea zilei si chiar si Briliantul pe care nu incetam sa-l laudam oricum ar juca, bine, rau, practica moda asta. Expozitia de arta contemporana de la Centrul nostru cultural din New York nu avea cum sa evite o retorica iconoclasta, nonconformista, chiar teribilista, aflandu-se sub semnul suveran al ludicului si al eliberarii de orice conventie.
Sa nu uitam ca unul din artistii marcanti ai noului val, Dumitru Gorzo, a facut de multe ori senzatie prin lucrarile sale cu un explicit caracter sexual. Faptul ca pictam falusuri mai noduroase sau mai uscative nu are cum sa mai scandalizeze o lume deja dezaxata, care navigheaza pe marile haosului. si in perioada interbelica avangardistii nostri editau reviste care de care mai scandaloase, una condusa, daca nu gresim, chiar de Geo Bogza, purtand numele popular al organului sexual masculin. Au venit razboiul, comunismul si toate exhibitionismele au inghetat la Aiud sau la Canal. Elita noastra nu a intarziat sa ia apararea artistei, expozitiei, ICR-ului si, evident, lui Horia Patapievici. Aripa nationalista conservatoare, dar care nu prea stie ce conserva, probabil fostul trecut de cardasie cu ceausismul, a sarit ca arsa si a cerut aproape anchetarea prestigioasei institutii pentru blam adus poporului. Ne intoarcem in anii ’96-‘97, cand actualul director al ICR era pus la zid pentru celebrul citat dintr-o scrisoare adresata in 1990 lui Alexandru Paleologu. Numai ca de data aceasta lucrurile sunt olecuta mai spinoase, deoarece in lucrarea respectiva apare zvastica sau, diminutivizand, o zvasticuta. Iar acum ne izbim cu toata puterea de betonul partinirii, al ipocritei corectitudini politice, a tot ce e mai odios in ideologia actualelor vemuri.
Daca pe dorsalul poneiului erau figurate secera si ciocanul, toata lumea ar fi tacut. Vajnica opinie publica americana – desi se pare ca aici nu s-a implicat, neavand de ce – ar fi ridicat din umeri, nationalistii nostri de stanga ar fi inghitit in sec, nu ar fi fost nici o reactie. Iata dovada incorectitudinii. Bunaoara, un tricou cu portretul lui Hitler sau Goebbels poate aduce aspre sanctiuni purtatorului. Acelasi tricou decorat cu mutra lui Guevara ar fi vandut fara probleme in magazine cu pretentii. Chinezii fac Olimpiada si probabil ca multi dintre participanti isi vor cumpara haine pe al caror pieptar apare fata lui Mao.
Dar nu a fost acesta ca si Guevara, Stalin, Pol Pot sau Kim Ir Sen, criminali cel putin de acelasi calibru ca Hitler si clica sa? La noi in tara sistemul sanitar se prabuseste, justitia e corupta, educatia se duce de rapa, in schimb ne aia grija de o pretinsa lezare a imaginii nationale. Aici se ascunde tot o jalnica imitatie. Daca americanii ar face scandal, nu ar trebui sa ne solidarizam? Astfel, din fosti cenzori si masluitori comunisti, ne dam peste cap si ajungem gardieni ai gandirii corecte. Zvastica ma-sii de treaba!
