20.8 C
București
sâmbătă, 27 iulie 2024
AcasăSpecialZestrea conductei

Zestrea conductei

Petromidia se afla printre unitatile care au primit, o data cu conductele din patrimoniu, titei tehnologic in valoare de multe milioane de dolari. Cantitatile de titei transferate in ‘99 reprezentau de fapt "zestrea conductei" necesara functionarii sistemului de transport al titeiului. De acum, macar Petromidia nu va mai avea necazuri cu "zestrea" de titei. Kazahstanul are o rezerva de 36 miliarde de tone de titei, iar exporturile sale vor atinge in 2010 cifra de 150 milioane tone (in prezent Petromidia poate procesa 7 milioane de tone).
In primii ani de dupa revolutie s-a intocmit un riguros raport despre impartirea pietei pentru cantitatile de titei extrase in lume. Despre Romania se spunea ca orice ar face trebuie sa inchida cateva rafinarii sau combinate petrochimice pentru ca nu va avea ce procesa. Intr-adevar, Romania isi facuse un terminal petrolier la Constanta pentru 24 milioane tone pe an, isi dezvoltase capacitati de productie la 25 milioane de tone anual, cand abia extragea 6-7 milioane de pe propriul teritoriu. Atunci s-a visat la vrabia de pe gard: petrolul promis de sahul Iranului, care a disparut repede. Recenta tranzactie cu KazMunayGaz deschide alte perspective rafinariilor din Romania, "zestrea" lor va fi mai mare. Constanta poate sa devina un centru de triaj pe traseul titeiului kazah spre Europa, dar si al derivatelor procesate din aurul negru provenit din aceeasi sursa. Mai mult ca sigur ca si celelalte rafinarii din Romania o vor duce mai bine pentru ca n-or sa mai imparta "zestrea" de petrol cu Petromidia. Chiar si RAFO Onesti ar putea renaste cu toate sutele de milioane de dolari acumulate drept datorii.

Romania traieste de 17 ani in visuri despre conducte si o "zestre" de petrol cat mai mare. Mai tineti minte cat s-a vorbit pe tema "Drumului matasii", despre traseul de transport al petrolului caspic spre Europa via Romania? S-a infiintat si un forum – "Romania la rascruce", ba am deschis un consulat general in portul rusesc Novorosiisk si o ambasada in capitala georgiana Tbilisi. Un consilier de stat ne explica aproape in fiecare seara cu betisorul pe harta despre aceasta minune. Romanii se gandeau ca vor lucra la conducta, la statiile de pompare, la infrastructura dintre Constanta si Trieste. Au mai existat si alte tentative mai recente de acces pe "Drumul matasii": oleoducte imbracate la fel de frumos in proiecte. Coridorul est-vest pentru transportul petrolului din Azerbaidjan a incins multe minti. Iata ca acum legatura dintre imensele rezerve kazahe si Europa s-a facut printr-o simpla tranzactie de actiuni si sa ne gandim ca pentru petrolul din fostele tari ale Uniunii Sovietice se afla in competitie marile puteri economice ale lumii, mai ales dupa ce fluxurile de titei din regiune n-au mai fost previzibile. Istoria petrolului se poate schimba peste noapte. Se parea ca OMV, prin achizitionarea Petrom, va deveni principalul producator si distribuitor in Europa Centrala. Mare minune daca compania cazaha nu i-o va lua inainte!
Au aparut si exagerari: patronul Rompetrol ar fi refuzat o oferta ruseasca. Mai avem putin sa-l consideram cel mai mare patriot. Facem ce facem si atasam proiectii politice la orice tranzactie comerciala. Este adevarat ca ofertele rusesti nasc idiosincrasii si sensibilitati politice, dar sa ne gandim ca privatizarea Petrotel prin Lukoil n-a intampinat nici un obstacol politic si nici rusii n-au plecat cu rafinaria ploiesteana in spate. Cooperarea cu firma ruseasca Lukoil a permis o prima racordare a Romaniei la mult-ravnitul petrol caspic. Au fost uitate insa greseli care ne-au costat sume uriase, risipa mare de energie, intr-un moment in care Romania avea mai multa nevoie ca oricand de combustibil. Guvernul Vacaroiu s-a incapatanat sa suporte cheltuieli colosale  in megaproiectul Krivoi Rog, cand alte tari foste comuniste s-au retras discret lasand in loc doar cativa paznici.

 

Acum ni se par de necrezut duminicile pare si impare cand nu se circula cu masina, cozile la benzina de dinainte de ‘89 sau dupa, cand se auzea de maririle de preturi. Pana mai ieri scriam despre cei care "faceau" embargo in Clisura Dunarii, unde aparusera sute de statii de benzina, numite in rapoartele oficiale "activitate de valorificare a produselor petroliere", in vreme ce primul ministru de atunci inchidea ochii la cel mai mare centru de contrabanda de pe Dunare. A existat o firava actiune a politiei de doar cateva zile, in vreme ce "beneficiarii" din oraselul sarbesc Kostolac asteptau cu infrigurare cele 800 de barci care transportau bidoanele. "suvoiul" de benzina de peste Dunare nu era posibil fara acordul tacit al autoritatilor de atunci. Cam in aceeasi perioada criza energetica avea sa atinga si Romania. Pentru prima data in Parlament in 1996 a fost adoptata motiunea "Energia". Cu rafinarii care vor functiona din plin nu vom mai auzi de necazurile acestor ani.
Pana una-alta tranzactia, Patriciu-KazMunayGaz se dovedeste o miscare de sah inteligenta.
Poate acum sa se adevereasca opiniile lui Carol Spence, reprezentantul diplomatic american pentru Principatele Dunarene, care in 1857 scria Washingtonului: "Nu pot decat sa ajung la concluzia ca romanii sunt meniti sa joace un rol important in politica rasaritului".

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă