Site-ul a publicat sub titlul „dosarul spionajului”, 287 de documente, care oferă o privire detaliată asupra tehnologiilor folosite de agenţiile guvernamentale pentru a supraveghea populaţia – şi asupra afacerilor companiilor care produc instrumentele de spionaj.
Julian Assange, fondatorul şi „creierul” siteului WikiLeaks, li s-a adresat reporterilor veniţi la conferinţa de presă care a avut loc cu ocazia lansării noilor documente în caracteristicul său stil incendiar. „Cine dintre cei prezenţi are un iPhone? Cine are un Blackberry? Cine foloseşte Gmail? Ei bine, aveţi cu toţii o problemă: companiile care produc tehnologii de spionaj vând în exact acest moment în întreaga lume sisteme de supraveghere pentru toate aceste sisteme”.
Conform unui comunicat de presă publicat pe site-ul WikiLeaks, „ceea ce sună ca dintr-un film făcut la Hollywood a devenit realitate”: o industrie secretă – şi secretoasă – compusă din peste 160 de companii din 25 de ţări, care livrează tehnologii de spionaj avansate, în valoare de miliarde de dolari, unor regimuri autoritare precum cele din Libia, Siria sau Bahrain.
Astfel, serviciile secrete, armata şi forţele de ordine din aceste state au posibilitatea să intercepteze convorbiri telefonice şi să supravegheze întreaga activitate a utilizatorilor internetului fără ajutorul sau ştiinţa furnizorilor de servicii de teleco-municaţie – iar locaţia fizică a unei persoane poate fi urmărită cu ajutorul telefonului mobil al acesteia chiar şi atunci când acesta este închis.
Într-un articol al cotidianului american The Washington Post, bazat pe dezvăluirile WikiLeaks, autorii descriu ascensiunea rapidă a industriei de spionaj şi interceptare a comunicaţiilor.
Profile pe Facebook, supravegheate de Fisc
Dacă în 2002, la primul târg al companiilor de specialitate, publicul consta din doar 35 de persoane, astăzi au loc cinci evenimente internaţionale, la care sute de companii îşi expun produsele şi care sunt vizitate de mii de potenţiali cumpărători (târgurile nu sunt însă deschise presei şi publicului larg). Majoritatea producătorilor sunt firme din Statele Unite şi Europa de Vest, însă produsele sunt vândute în aproape întreaga lume. Deşi există restricţii de export pentru câteva state – Coreea de Nord, Iran şi Siria se numără printre acestea – este practic imposibil pentru pentru oficialii americani să prevină vânzarea prin intermediari către aceste regimuri autoritare.
Există, însă, şi mai multe agenţii de stat care se numără printre cumpărători; Jerry Lucas, organizatorul târgurilor, a declarat pentru Washington Post că peste 35 de agenţii federale americane au vizitat cel mai recent eveniment, care a avut loc în octombrie în North Bethesda, în Statele Unite. Pe lista acestora se află poliţia federală FBI, serviciul secret NSA, serviciile secrete ale armatei, Departamentul Agriculturii şi Fiscul. Acesta din urmă a achiziţionat un software care compară declaraţiile de impozit ale cetăţenilor cu datele pe care acestea le fac disponibile pe internet. „Fiscul se bucură să găsească persoane care au declarat că nu au avut nici un venit şi care, pe de altă parte, au poze cu Ferrari-uri pe profilul lor de Facebook”, explică Lucas.
Siria şi China, pe lista cumpărătorilor
Adevărata problemă nu este însă vânzarea acestor tehnologii către instituţii de stat din SUA sau Europa, unde interceptările telecomunicaţiilor au loc în cea mai mare parte numai cu autorizaţia unui judecător, ci livrarea lor către state autoritare. Astfel, Departamentul de Comerţ al Statelor Unite investighează cum un sistem de monitorizare fabricat de compania californiană Blue Coat Systems a ajuns în Siria, în ciuda sancţiunilor impuse împotriva regimului de la Damasc. O altă companie din California, NetApp, a produs, la cererea guvernului sirian, un software care urma să facă parte dintr-un sistem de intercepţie şi catalogare a unui număr mare de e-mailuri, conform portalului de ştiri Bloomberg. La acest proiect, care nu a fost însă finalizat, au luat parte şi o altă companie americană şi două firme din Europa. Într-un alt caz, firma americană Cisco Systems a fost acuzată că ar fi contribuit la construcţia „Scutului de Aur” – firewall-ul guvernului chinez folosit pentru cenzurarea internetului şi urmărirea disidenţilor. Cisco nu este singura companie importantă aflată pe lista publicată de WikiLeaks: giganţi ca Siemens, Alcatel-Lucent şi Nokia Siemens Networks se află şi ei printre furnizorii regimurilor autoritare din Asia şi Africa de Nord.
Cea mai bine documentată acuzaţie adusă de WikiLeaks se îndreaptă împotriva companiei franceze de supraveghere Amesys; într-un manual de utilizare al unui software produs de aceasta apare o listă care cuprinde 40 de membri ai opoziţiei libiene. Şapte dintre aceştia au fost urmăriţi în timp ce trăiau în exil în Marea Britanie, SUA şi Finlanda, şi deşi Amesys neagă că ar fi fost implicată în supravegherea lor, oficialii companiei nu au putut – sau vrut – să explice cum a ajuns lista cu numele disidenţilor în posesia companiei.
