ÎN PERIOADA COMUNISTĂ, politicienii atei au încercat să interzică Învierea Domnului. Isus Christos nu avea aprobare de la Judeţeana de Partid ca să învie, aşa că putea să fie amendat de Miliţie, pentru port ilegal de dumnezeire. Lumânările şi candelele aprinse şi purtate în procesiune nu erau tocmai conforme cu morala proletară. De aceea, tovarăşii trebuiau să organizeze discoteci în birturile din sat ca să nu îi lase pe tineri să se contamineze cu credinţa în Dumnezeu.
Acum, materialismul socialist tinde să fie înlocuit tot mai mult cu pietatea de piaţă a politicienilor. Cu feţe sobre, toţi hoitarii banului public se înghesuiesc să îşi facă nişte cruci cât mai mari, ca să fie văzuţi de către alegători. Nu contează faptul că au furat, că unii au ajuns pe băncile Parlamentului exact de după gratiile puşcăriei. Nu contează faptul că au preacurvit în bordelul Nataşei. De Paşte, chiar dacă nu s-au spovedit, politicienii trebuie să îşi găsească locul sub lumina reflectoarelor, pentru simplul motiv că au fost votaţi de popor, de parcă voturile ar conta în faţa lui Dumnezeu. Poate că ar fi timpul să facă un pas înapoi şi să retrocedeze această sărbătoare celor care, în restul anului, au o viaţă mult mai puţin confortabilă decât ei.
