Mai deunăzi, preşedintele Băsescu a acuzat deschis băncile de faptul că „se derobează de orice răspundere pentru situaţia în care au adus România”, dar şi de „obrăznicie”, deoarece, după ce au făcut ce au făcut, „acum dau lecţii la televizor”. Preşedintele n-a precizat şi că este vorba de băncile străine, dar cum altele prin România nu mai sunt, putem spune fără ezitare că acuzele de obrăznicie şi fugă de răspundere se referă de fapt la băncile străine din România. Din păcate, spusele dlui Băsescu nu s-au bucurat de cuvenita mediatizare. Se ştie că preşedintele este mai mult criticat decât lăudat şi că, dacă spune ceva de criticat, disecţia este la sânge şi că, dimpotrivă, dacă spune ceva eventual de lăudat, se preferă trecerea cu vederea. Aici însă nu era nimic nici de criticat, nici de lăudat. Era doar de consemnat că şeful statului a spus ceea ce nici un politician din această ţară n-am auzit să fi spus, şi anume că băncile (implicit străine, căci româneşti nu prea mai există) sunt responsabile de situaţia în care a ajuns România!
Aceasta nu este o interpretare – bună sau rea, este simpla exprimare a unei realităţi. Pe care eu unul n-am auzit-o spusă verde în faţă de vreun politician, indiferent din ce parte a spectrului parlamentar. Deci, bravo, domnule preşedinte, cu regretul însă că aceste spuse au venit tardiv, după ce faptele s-au produs! Regret, pentru că, dacă se conştientiza sau se recunoştea mai devreme această contribuţie nefastă a băncilor (repet, străine, deoarece altele nu sunt), România ar fi fost poate în altă stare economică decât este. Personal, aşteptam ca aceste aspecte să fie puse pe tapet de dl Mugur Isărescu, în calitatea sa de guvernator al băncii centrale şi profesionist în materie economico-financiară. Şi să fie puse pe tapet din timp, încă înainte ca răul să se producă. Într-un substanţial raport, Banca Naţională vine însă, chiar şi după ce răul s-a produs, să ne spună doar că băncile au traversat criza aruncând poverile pe seama clienţilor. Măi să fie! Trebuia un raport ca să afle şi banca centrală ceea ce ştia şi Grivei?! Dar despre contribuţia băncilor la provocarea crizei – absolut nimic în raportul cu pricina!
Desigur, nu băncile străine sunt de vină de subdezvoltarea istorică a României, de disoluţia statului român, de incredibila sacrificare a acestuia în locul hoţilor care îl devalizau şi încă îl devalizează, de ineficienţa sectorului privat şi lăbărţarea sectorului public şi de alte câte şi mai câte! Dar băncile străine sunt direct responsabile de cel mai mare, mai profund şi mai grav dezechilibru din economie, respectiv dintre consum şi producţie. Pentru că, pur şi simplu, au venit în România să sprijine numai şi numai consumul, chiar dacă fără noimă şi fără acoperire. Ele au încercat să facă în numai câţiva ani din săracii României nişte consumatori de produse din ţările lor de origine. Şi o asemenea himeră economică n-a putut evident dura decât pasager, dispărând după patru-cinci ani, o dată cu creditele care au finanţat-o. Au rămas doar ravagiile care sunt greu recuperabile, cu costuri sociale imense. Există şi ceva irecuperabil din ceea ce băncile străine au creat aici: modelul economic de tip bananier (de consum fără producţie), o combinaţie organic de-a pururi perdantă!
