Pare un basm! Cine ar fi crezut cu numai o zi înainte că Victor Ponta nu doar că va pierde președinția României, dar o va pierde la scor, cu circa 9 procente diferență? Că nu-i va folosi nimic, nici campania otrăvită și șovină împotriva lui Klaus Iohannis, nici adunarea sub același acoperiș al unei caricaturi de USL a unor ratați politic precum Tăriceanu, Meleșcanu, Vadim sau Dan Diaconescu? Că degeaba a racolat sute de primari, degeaba s-a bazat pe turismul electoral, degeaba a limitat votul în străinătate, degeaba a s-a fălit că „e român“, încercând să preia și Biserica Ortodoxă în campania electorală împotriva neamțului și a luteranului? Totul părea aranjat, pregătit, organizat pentru ca noul chiriaș al Cotrocenilor să se numească Victor Ponta. Și iată că într-o zi totul a fost dat peste cap cu forța ineluctabilă a unui fenomen natural, care, precum o viitură, a măturat toate ambițiile lui Ponta și ale PSD, iar „neamțul“ a devenit președintele României într-o manieră atât de decisivă, încât Ponta s-a recunoscut învins încă înainte de a apărea primele rezultate oficiale.
Viitura aceasta au fost cei peste un milion de votanți noi, imprevizibili, care s-au adăugat între turul întâi și turul doi și care în mare majoritate au votat cu Iohannis. De ce? Ce i-a scos din case pe acești oameni, relativ tineri, care probabil că nu au mai votat niciodată? Farmecul lui Iohannis? Puțin probabil, deși caracterul lui atipic pentru politica bucureșteană cred că a favorizat cristalizarea intenției de vot. Programul său electoral? Mai că acesta nu s-a văzut deloc. Transferul voturilor dreptei între cele două tururi? Toate calculele arătau că, fie și un bun transfer asupra lui Iohannis, nu ar putea conduce la victorie. De altfel, toate sondajele preelectorale îl dădeau pe Ponta câștigător, dar, firește, niciunul nu anticipa milionul de noi votanți. Ce s-a întâmplat? Ce a scos electoratul din matcă?
