Retragerea unuia dintre cei mai prolifici, iubiţi dar şi contestaţi fotbalişti ai tuturor timpurilor a fost descrisă de el însuşi „ca o primă moarte a mea„.
Deşi plănuise să agaţe ghetele în cui la finalul sezonului din Brazilia, accidentările şi eliminarea echipei sale, Corinthians, din Copa Libertadores, l-au constrâns să renunţe definitiv la sportul rege
Ronaldo Luis Nazario de Lima, poreclit „Il Fenomeno”, în vârstă de 34 de ani, a fost idolul mai multor generaţii de microbişti. Tricourile galbene cu numărul 9 erau nelipsite de pe tarabele oricărei pieţe de cartier care se respecta. Chelia nu mai era o ruşine pentru acel copil care-şi motiva frizura prin afinitatea faţă de „biciclistul nebun”.
De altfel, maidanul era plin de „ronalzi”, nu mică fiind nemulţumirea celor care, după discuţii aprinse, trebuiau să se mulţumească cu mai puţin strălucitoarele produse de publicitate ( însă comparabile prin valoare) Bergkamp, sau Del Piero.
Cariera unui mare atacant
Cruzeiro a fost rampa de lansare a lui Ronaldo în fotbalul mare. După doar 14 meciuri în care a marcat de 12 ori în porţile adversarilor (1993), atacantul minune a fost observat de olandezii de la PSV Eindoven. În vara anului 1994 a participat la turneul final al Cupei Mondiale din SUA, câştigând, este drept, din postura de rezervă a mult mai celebrilor Romario şi Bebeto, prima sa medalie de campion mondial.
A urmat o aventură de doi ani în ţara lalelelor, în care statisticile din dreptul atacantului nu lasă loc de comentarii: 46 de partide, 42 de goluri (între 1994-1996). A schimbat dungile tricoului de la Eindhoven cu unele mult mai celebre, blau-grana. Ca vârf de lance al Barcelonei (1996-1997), brazilianul nu a arătat milă faţă de niciun adversar. I-a înnebunit cu exploziile sale ce aminteau de Pele, i-a ameţit cu „bicicletele” lui de cursă lungă, şi a îngenuncheat portarii adverşi de nu mai puţin de 34 de ori, în doar 37 de meciuri.
Vezi cel mai spectaculos gol reuşit de Ronaldo la Barcelona
A fost primul fotbalist care a trecut de cota 30 în campionatul Spaniei, fiind ales jucătorul anului 1996, şi al doilea în clasamentul Balonului de Aur, titlu pe care avea să şi-l adjudece anul următor, la Interul din Milano, cu care a câştigat şi Cupa UEFA (actuala Liga Europa). În cei 5 ani (1997-2002) petrecuţi în tricoul negru-albastru al milanezilor a reuşit să înscrie de 59 de ori în 99 de jocuri.
Vezi cele 15 goluri înscrise de „Il Fenomeno” la Campionatele Mondiale
Prima accidentare gravă
Tot la Inter a trăit primul moment nefericit al carierei, în 1999. Tendonul unui genunchi i-a cedat într-un meci cu Lecce, din noiembrie. La revenirea pe teren, în aprile 2000, genunchiul i-a rezistat doar şapte minute în meciul din Cupa Italiei cu Lazio. Părea sfârşitul prematur al unei cariere impresionante.
„Grasul”, cum avea să fie poreclit mai târziu, din cauza problemelor de greutate, nu a renunţat. După mai multe operaţii şi luni de recuperare, „Il Fenomeno” a revenit în atenţia reflectoarelor într-un campionat mondial de senzaţie: Brazilia a câştigat al cincilea trofeu suprem, ajutată cele 8 goluri ale lui Ronaldo, dintre care două în finala cu Germania. Graţie acestei performanţe, a fost premiat cu un al treilea trofeu pentru cel mai bun fotbalist al lumii şi a fost cumpărat de Real Madrid. În cele 129 de meciuri bifate în tricoul spaniolilor a înscris 83 de goluri, însă această performanţă nu s-a comparat cu vânzările pe care le-a generat clubului madrilen.
Ultima încercare europeană
Problemele de sănătate nu l-au uitat, şi cumulate cu cele de greutate l-au scos din graţiile antrenorului Fabio Capello, vrăjit de olandezul Ruud van Nistelrooy.
Brazilianul s-a întors în Italia, pentru a-şi încerca norocul la AC Milan. A fost cea mai slabă prestaţie la o echipă de club pentru briliantul brazilian: 20 de jocuri şi 9 reuşite.
După încă o operaţie la genunchi s-a întors în Brazilia, unde a spus adio fotbalului, pe 14 februarie, după 18 reuşite în doi ani la Corinthians.
Vezi o selecţie a celor mai bune reuşite din cariera brazilianului
