„Voi lupta în continuare pentru că am o datorie față de copiii mei să scap țara de Băsescu”.7 decembrie 2009. Dimineața. Noaptea de 6 spre 7 decembrie trecuse. Țopăiala lui Mircea Geoană trecuse și ea, deși va rămâne în istorie pentru totdeauna. Fără să bănuiască nimic, prin acea frază, tânărul lider social-democrat se lansa în politica mare direct de pe scările de la intrarea în sediul PSD din Kiseleff. Dezamăgirea produsă de rezultatul final al votului se citea pe chipul lui. Fusese purtătorul de cuvânt al campaniei electorale. Nu strălucise prea mult din această poziție de campanie. La negocierile pentru prima dezbatere electorală între candidați, deși a participat, l-a lăsat pe Hrebe, un politician mult mai versat în arta negocierii, să facă jocurile pentru Geoană. Ponta a venit, a stat puțin, s-a foit ca un școlar în scaun, a făcut două, trei glumițe și a cochetat cu echipa Cotrocenilor. Își dorea un notebook inscripționat cu Administrația Prezidențială. Apoi a dispărut. Notebook-ul nu a reușit să-l obțină. Acum își dorește chiar funcția de șef al Administrației Prezidențiale. Poate, cu ceva mai mult noroc, de data asta va obține ce își dorește. Rămâne de văzut.
Cu doar patru luni înainte de congresul din februarie 2010, Victor Ponta beneficia de doar 16% încredere mare și foarte mare din partea electoratului, 69% încredere puțină și foarte puțină, iar pentru 15% din electorat era un necunoscut, în timp ce PSD avea o intenție de vot de 32%. O situație nu foarte strălucită pentru fostul șef al tineretului social-democrat, dar care prevedea un potențial mare de creștere. Un pariu riscant pe care sistemul și l-a asumat în cele din urmă. Lansarea în cursa pentru șefia celui mai mare partid politic nu s-a făcut direct. Sistemul i-a pregătit foarte minuțios terenul. I-a aruncat un iepure deschizător de drumuri și speranțe pentru activul dornic de schimbare, mai ales după uriașa dezamăgire produsă de eșecul din 6 decembrie. Un iepure cu o imagine foarte bună, mai ales la publicul larg, dar cu ”probleme” la mapa profesională necesară pentru o asemenea funcție de șef de partid. Odată pregătit terenul prin specularea frustrărilor activului de partid și retragerea iepurelui electoral, lansarea spectaculoasă a lui Victor Ponta pe ultima sută de metri și-a atins obiectivul. Propulsarea acestuia în funcția de șef al PSD. Sistemul i-a creat apoi numeroase contexte politice pentru a-l ajuta să se ridice în sondaje și să se impună ca lider politic. Deși avea doar 37 de ani, Victor Ponta s-a impus ca lider al PSD și apoi ca lider al opoziției în fața mult mai experimentatului Crin Antonescu. Ajutat de strategii experimentați în arta războiului, Victor Ponta și-a îmbrățișat adversarul din opoziție până l-a sufocat complet. S-a dovedit a fi un bun învățăcel, iar după ce s-a instalat la Palatul Victoria și a început să stăpânească tot mai bine butoanele guvernării și-a răsplătit maeștrii. La alocările sau rectificările bugetare, Victor Ponta a avut grijă ca sistemul și structurile de forță din cadrul sistemului să fie bine răsplătite. Nu e un secret pentru nimeni, iar documentele sunt publice. Ponta s-a dovedit a fi un bun jucător în echipă. Iar sistemul îl răsfață.
Cu sprijinul și susținerea sistemului, Victor Ponta se pregătește să-i ia locul lui Traian Băsescu. Înaintea alegerilor. Uzurpare ar zice unii. Pragmatism ar zice alții. Și-a trecut în subordine instituții de forță, cum ar fi Poliția Română, Serviciul de Informații al Armatei, Serviciul de Informații al Ministerului de Interne. La bilanțul MAI a fost primit cu onoruri militare. A urmat episodul cu biroul de la Ministerul Apărării. Apoi, discuțiile de la același minister cu steagurile armelor în spatele lui. Ba chiar președintele l-a acuzat că a discutat în ședința de guvern probleme de securitate națională și de politică externă fără să-l notifice și pe președintele României. În noul context, cel al declarațiilor vicepremierului rus Rogozin, Victor Ponta și-a accentuat rolul de vicepreședinte al CSAT, asumându-și responsabilități ce țin de siguranța națională. Este foarte probabil ca astfel de gesturi să se intensifice în perioada următoare.Traian Băsescu este pe final de mandat, lipsit de popularitate și preocupat să-și crească copilul politic născut prematur. Contextul regional creează oportunități din cele mai diverse pentru membrii CSAT. Iar președintele pare că nu mai are chef să le acorde acestora aceeași atenție ca în trecut. Victor Ponta e noul as pe care ei mizează.
Scandalul intern tot mai zgomotos care a acaparat scena politică, dar și imaginea de iresponsabil vesel, creată de unii analiști, nu fac altceva decât să-l ajute pe Victor Ponta să-și pună în aplicare planul de preluare treptată a puterii prezidențiale. Nu sperie pe nimeni aceste gesturi. Cum te poți speria de un iresponsabil vesel? Cel mult ai tendința să-l ignori. Iar acuzațiile, pe care Traian Băsescu le mai lansează cu jumătate de gură, nu mai au nicio credibilitate. El însuși nu mai este un politician credibil. Deh, coborârea în mocirlă are și ea riscurile ei. Dacă Victor Ponta își va asuma într-un final candidatura pentru funcția supremă în stat, va fi un președinte instalat în funcție înaintea alegerilor. O instalare soft, făcută chiar la vedere. Votul programat oficial pentru luna noiembrie vine doar să legitimeze această preluare a puterii. Suntem, totuși, o țară membră a Uniunii Europene.
Va reuși sistemul să-și facă jocurile și să-și impună răsfățatul în vârful noii ierarhii de putere? Contextul socio-politic și apatia generală în care este ținut electoratul dezamăgit, cu scopul de a sta cât mai departe de urnele de vot sau de piețele publice centrale, dar și lipsa unei alternative viabile din partea opoziției favorizează toate jocurile și planurile făcute pentru luna noiembrie. Criza din Ucraina a deschis însă cutia Pandorei. Configurările și reconfigurările intereselor geo-strategice vor genera și nevoia unui nou tip de leadear-ship. Chiar partenerii sau aliații strategici ai României vor avea nevoie de un președinte-partener cu un profil de bun diplomat, experimentat și foarte echilibrat, adică un altfel de jucător. De asemenea, este foarte probabil ca evenimentele interne din următoarele luni să scape de sub controlul strict care este exercitat acum pe tot ce se întâmplă în societatea românească, astfel încât lupta finală să se dea între sistem și popor. Un popor din ce în ce mai frustrat și mai furios. Iar câștigătorul acestei lupte va fi…
