Institutul Cultural Roman a editat de curand, in conditii grafice impresionante, albumul bilingv (romana-engleza) „Lena Constante”, o culegere admirabila de imagini si texte din si despre viata artistei, o incercare, de fapt, de a-i reconstitui din fragmente personalitatea (umana si artistica) coplesitoare.
Lansarea cartii a avut loc la cateva saptamani dupa stingerea, pe 2 noiembrie, a Lenei Constante, la 96 de ani; lucida pana in ultimul moment, nu a mai reusit, in cele din urma, sa vada albumul, la a carui realizare colaborase in ultimii ani. Selectia comentariilor, textele si fragmentele de interviu apartin tanarului Dragos Tudor, care semneaza si conceptia grafica a cartii; doctorand al Universitatii Bucuresti, el isi face astfel o stralucita intrare in viata culturala romaneasca. Versiunea engleza este realizata de Ariadna Gradinaru. Dupa spusele autorului, „intentia principala a acestui album este de a reuni, pentru prima data, informatii si imagini referitoare deopotriva la viata, creatia plastica si vocatia de scriitoare a Lenei Constante”. Sunt reunite in acest album toate imaginile pe care autorul a reusit sa le gaseasca si care au legatura cu viata si activitatea Lenei Constante; cea mai mare parte apartin arhivei personale a artistei. Majoritatea textelor cuprinse in album sunt declaratii obtinute de la artista in perioada martie-iulie 2005, pe parcursul numeroaselor intalniri avute in vederea organizarii unei expozitii la Institutul Cultural Roman din Tel Aviv, precum si pentru realizarea acestui album. Multe informatii au fost oferite de sora mai mica a Lenei Constante, doamna Viorica Moisil (acum in varsta de 94 de ani), sotia matematicianului Grigore Moisil.
Motto-ul intregii carti apartine Lenei Constante: „Conteaza caracterul, conteaza la fel de mult si farmecul personal, o anume dragalasenie si mai ales dorinta de a nu face rau nimanui. Eu am iertat toate persoanele care mi-au facut rau. Nu vreau sa mor cu constiinta incarcata”. Textul si imaginile curg, de cele mai multe ori impletite intre ele, de-a lungul celor cinci sectiuni ale cartii: „Biografie” (multe fotografii, ale familiei, ale artistei la diverse varste, ale lui Harry Brauner, si o scrisoare a acestuia din 1962), „Tapiserie” (multe reproduceri, plus citate din cronicile din presa, ale expozitiei din 1974), „Icoane” (cateva fotografii ramase dintr-un proiect foarte complex, de salvare prin copiere a icoanelor taranesti, toate disparute din momentul arestarii artistei), „Ilustratii” (de carte pentru copii, adevarate bijuterii grafice, plus cateva dintre ultimele papusi realizate de artista) si „Desene din inchisoare” (de fapt, inspirate din experienta concentrationara, desene de un expresionism cutremurator prin care a dorit exorcizarea amintirilor din acei ani).
La lansare, Dragos Tudor a afirmat ca, dupa parerea sa, un alt album este imposibil de realizat in urmatorii ani, fiindca el practic a folosit tot ceea ce se putea gasi, ca material iconografic, in momentul de fata. Cea mai mare parte a operei artistei este insa foarte dificil de gasit, fiind vorba ori de lucrari disparute, ori de lucrari aflate in strainatate. O mica parte din ce este reprodus in album se poate vedea in expozitia de la sediul Institutului Cultural Roman (Aleea Alexandru 38), care va fi deschisa pana la sfarsitul lunii ianuarie.
