» Teritoriul dintre Dunare si mare poarta amprenta unui vremelnic crestinism.
» In Dobrogea au fost scoase
la iveala vechi asezaminte monahale.
Ca pretutindeni in lume, monahismul romanesc isi are valentele lui spirituale, lasand deoparte preocuparile laice, care vin dintr-o sfera a sumbrului cotidian. Aceasta afirmatie vine din experienta peregrinarilor intr-o lume a sacralitatii, de unde viata pare a fi mai aproape de liniste si adevar. Manastirile si viata monahala din Dobrogea poarta amprenta unor vremuri indepartate, cand personalitati precum Sfantul Ioan Casian sau Dionisie cel Mic, cat si episcopii de la Tomis erau animati de asezamintele monahale cu o impresionanta traire duhovniceasca.
Sapaturile arheologice facute pe pamantul Dobrogei au scos la iveala ruinele unor vechi asezaminte manastiresti, acestea fiind marturia incontestabila a unei vieti profund spirituale la Dunarea de Jos, cat si a continuitatii vietii crestine pe aceste meleaguri. Viata religioasa durabila si organizata a constituit reperul asezamintelor monahale de mai tarziu. Locuitorii din acea perioada ai teritoriului dintre Dunare si Pontul Euxin, fiind oameni religiosi din fire, au cunoscut vremelnic invatatura lui Iisus Hristos. Misiunea de propovaduire a Evangheliei au inceput-o Sfintii Apostoli, potrivit poruncii Mantuitorului.
Apostolul Andrei a increstinat Dobrogea
La vremea raspandirii credintei crestine, Sfantului Apostol Andrei i-au revenit mai multe teritorii de-a lungul carora urma sa propovaduiasca Evanghelia: Bitinia si Marea Neagra, Calcedonul, Bizantul, Macedonia, zona Dunarii si multe alte locuri. De multe ori a platit nemeritat de scump pentru nobila lui misiune, indurand necazuri si torturi de nedescris, fiind lovit cu pietre si tarat cu dintii de salbaticii locurilor prin care trecea. Ca o minune, scapat din haituiala lor, Apostolul Andrei se ridica sanatos si vindecat de rani, purtandu-si cu demnitate harul dobandit de la Mantuitorul si tamaduind la randu-i multi oropsiti de soarta.
In lungile sale calatorii misionare, Sfantul Apostol Andrei a hirotonit episcopi si preoti, asa cum facea si Sfantul Apostol Pavel in calatoriile sale misionare. Cea mai veche episcopie de pe teritoriul tarii noastre este aceea de la Tomis (Constanta). Episcopii pe care i-a hirotonit Sfantul Apostol Andrei au hirotonit, la randul lor, alti episcopi si preoti de la Pontul Euxin. Acest lucru ne da certitudinea increstinarii Dobrogei de insusi Apostolul Andrei, cel dintai chemat.
Retragerea in pustiu
a primilor crestini
Viata religioasa, in profunzimea ei, aparuta oarecum in taina pe intreg cuprinsul lumii, a reprezentat vocatia martirilor pentru predicarea noii credinte. Dar pentru ca lumea pagana, acaparata de framantarile ei cotidiene, era ostila crestinilor obisnuiti, cei care erau mai traitori in Hristos au inceput sa se retraga in adancul pustiei. Retragerea lor era ceva cu totul providential. Sfantul Antonie cel Mare, considerat drept fondator al monahismului, va avea o adevarata continuitate prin Sfantul Pahomie, Sfantul Vasile cel Mare, Sfantul Ioan Casian si multi alti adepti ai ascezei si ascultarii intru profunzime spirituala.
Monahii timpurilor noastre
Prin voturile permanente pe care monahii le fac in fata Mantuitorului Hristos si a indrumatorului spiritual al fiecaruia se creeaza o punte spirituala temeinica, ceea ce implica o responsabilitate aparte. Monahismul este, de frapt, un dar de la Dumnezeu, un raspuns la o vocatie. Spre deosebire de laici, monahii constientizeaza fiecare fapta, fiecare cuvant rostit cu voie sau fara de voie, dupa care isi asuma povara pacatului prin canonul primit de la duhovnic.
Viata monahala in sine da amploare acestor trairi si fiecare asezamant in parte poarta amprenta vietuitorilor acestor sfinte lacasuri de-nchinaciune. Cine nu a pasit macar o data in astfel de locuri nu poate vedea maretia de dincolo de cuvinte.
Monahii zilelor noastre sunt oameni simpli, purtand o taina launtrica a responsabilitatii si constientizarii lucrurilor sfinte.
Izvorat din Evanghelie, monahismul crestin genereaza o lume spirituala cu o moralitate aparte. z
SPECIALISTUL
» Intemeietorul
"Sfantul Apostol Andrei se bucura de o cinstire deosebita in bisericile rusa, greaca si romana, datorita faptului
ca a predicat in teritorii care apartin azi
Rusiei, Greciei
si Romaniei.
Patriarhia ecumenica din Constantinopol il socoteste chiar ca «intemeietor» al acestui «scaun apostolic». Se cuvine ca Biserica Ortodoxa Romana sa-l cinsteasca si mai mult si sa-l considere nu numai ca «cel dintai chemat la apostolie», ci si ca pe cel dintai propovaduitor al Evangheliei la stramosii nostri, ca pe un «apostol» al neamului nostru, al Ortodoxiei romanesti! Iar crestinismul romanesc trebuie sa fie considerat ca fiind de origine apostolica."
Prof. dr. Mircea Pacurariu
CINE
» Ucenicul
Apostolul Andrei, cel intai chemat, venea din Betsaida. Dupa ce a fost ucenic al lui Ioan Botezatorul, acesta i-a urmat lui Hristos. Avand in vedere caracterul misionar al crestinismului din primele veacuri, se poate sustine ca unii dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Pavel si ucenicii sai in Peninsula Balcanica, dar si dintre cei increstinati de Sfantul Apostol Andrei in zona apuseana a Marii Negre, au dus vestea cea buna despre Iisus Hristos cel Inviat si in nordul Dunarii, deci in Dacia propriu-zisa, cunoscute fiind legaturile care existau intre locuitorii de pe ambele maluri ale Dunarii.
