Medvedev ar fi putut sa piarda alegerile prezidentiale intr-un singur caz. Daca Jirinovski si Ziuganov se retrageau din cursa inainte de vot, lasandu-l singur. Ar fi cazut balta toate minutioasele pregatiri ale Kremlinului, invalidate astfel de neconstitutionalitate. Scenariul nu era tocmai imposibil, iata de ce trebuia inventat un contracandidat care nu dezerteaza: acest hilar Andrei Bogdanov. Dar Putin nu ar fi fost abilul strateg pe care il cunoastem daca ar fi lasat lucrurile pe seama hazardului. El, caruia i se atribuie cea mai shakespeariana diversiune: inventatul razboi din Cecenia, care l-a propulsat in rolul de salvator al patriei. Rol pe care-l perfectioneaza, fiindca i-a redat maicii Rusia locul ei in lume, a spalat-o de rusinea perestroikista sau de betivaneala ieltiniana, i-a pus pe oligarhi cu botul pe labe, a adus un inceput de bunastare si s-a aratat pios in sfanta biserica, pe la praznice, pe la masluri… Rol pe care il va perfectiona si in inedita postura de subordonat, desi stapan absolut in continuare. Verticala puterii pare sa ezite intr-un spatiu noneuclidian, dar numai pentru a dovedi, tocmai, ca ramane singura axa a acestei societati rusesti, si maine, si poimaine, daca nu in vecii vecilor. Adica: sus in ceruri Dumnezeu Tatal, pe pamantul Rusiei – tarul (sau, ma rog, bunul "predzidateli"), iar imediat dedesubt cativa oameni de nadejde de care trebuie sa asculte toti ceilalti. "Auziti la mine, nu ne trebuie noua pe aici democratie, la noi nu merge, sa faca ce vor cu ea europenii sau americanii, care degeaba se umfla in pene, ca noi rusii tot nu ne clintim, le aratam noi lor, si nici de NATO nu ne temem!"… Cam asa perora, intr-un fascinant reportaj, pe postul de televiziune franco-german Arte, un fost ofiter al serviciilor secrete rusesti, convertit in business. Era la piscina, in interiorul unui soi de cetate-manastire-falanster, slujit de oameni buni la toate, care faceau smirna la fiecare clipire a lui; vorbea pe trei telefoane deodata si mesteca alene castraveciori. Apoi i-a convocat si pe alti fosti ofiteri intrati in afaceri, dupa care toti acesti casaloti ai vremurilor noi s-au aruncat grohaind in sauna, iar intre timp seful vorbea direct cu vicpresedintele parlamentului de la Moscova, care nu va intarzia sa le faca o vizita. Noua generatie de boieri din Rusia s-a instalat bine pe verticala puterii, clientelismul si sistemul clanic s-au dovedit a fi structura organizatorica cea mai solida, dupa ce au fost preluate birourile si retelele de influenta ale fostilor tovarasi, dupa ce a fost inlocuit portretul lui Lenin cu cel al presedintelui sau al ultimului tar, iar ideologia cu rugaciunile. Mari natafleti au fost ideologii comunisti, par sa-si spuna acesti puternici ai situatiei. De ce sa nu aiba si rusii ceasuri Cartier sau parfumuri Chanel, masini occidentale, blue-geans sau conturi in bancile straine, daca le da mana? Erau frustrati degeaba, intreg comunismul a cazut din cauza unei imense frustrari, care a paralizat economia, structurile sociale, si, in primul rand, stafeta inefabila a sperantei. Acum acceptam din nou ca oamenii nu sunt egali decat in fata Domnului, si ca aici pe pamant fiecare trebuie sa asculte de cineva mai tare ca el, in asteptarea vietii de apoi. Iar un pic de militarie nu strica, asa ca prin curtile scolilor din nou se bate, in recreatie, pasul militar, elevii merg din nou si depun flori la monumentele eroilor sovietici, mirii si miresele se fotografiaza din nou cu Stalin, acolo unde statuile sale nu au fost debulonate, se canta din nou vechiul imn, cu "nu cunosc pe lume alt pamant mai fericit" – chiar daca textul nu se rosteste decat in mintea celor obligati, candva, sa-l invete pe de rost –, se urla din nou "hip, hip, uraaaa…", cand e serbat un erou al secerisului, prin campia de la Soci. Iar la Soci facem si cazinou, ca la Las Vegas (taranii cu tarlale prin preajma tarmului au fost deja pacaliti, li s-au luat terenurile de constructie pe mai nimic), facem si olimpiada, construim deja la Moscova cele mai inalte turnuri din Europa si vom continua sa vindem scump petrolul nostru, gazul nostru metan, celor care se arata simpatici si nu se amesteca in treburile noastre. Iar daca scolitul Medvedev va sti sa aduca libertate si justitie, prosperitate si responsabilitate sociala, spirit de initiativa si atatea altele, cum se lauda, pe langa ideologia nationala care deja functioneaza, cu atat mai bine. Daca nu, nu va fi prea grav, Rusia tot ramane o mare putere economica, politica si militara, suverana in toate domeniile. Mai cunoasteti multe ca ea?
Dinu Flamand este scriitor si ziarist
stabilit la Paris
