Vrei sa te amesteci cu cei puternici? S-ar putea sa afli despre tine lucruri neplacute. Cam asta e morala aderarii noastre entuziaste la UE. Daca stirea despre proportiile ingrijoratoare ale coruptiei, pe care UE s-a grabit sa ni le semnaleze inca din perioada imediat premergatoare aderarii, ne-a lasat, in fond, reci, pentru ca le cunosteam si le acceptam, cea cu privire la instructia tinerilor romani i-a vexat pe unii oficiali. Afirmatia ca peste 50% din adolescentii din Romania nu prea stiu sa citeasca si, daca stiu, nu inteleg ce citesc i-a facut pe vexati sa conteste clasamentul UE.
Desigur, organismele europene lucreaza cu precizie nemteasca sau aproape nemteasca, dar de fapt nu despre analfabetismul larg cultivat in Romania se vorbeste aproape in fiecare zi la noi? Nu asta e ceea ce rezulta din emisiunile televiziunilor tip OTV, dar si de pe la case mai mari? Din moment ce multi prezentatori si asa-zisi moderatori sunt cvasianalfabeti, cum pot fi ceilalti, cei care se presupune ca nu au reusit la aceste concursuri sau nici nu s-au prezentat? si cum pot fi toti acesti derbedei care umplu orasele noastre pana la refuz cu comportamentul lor in afara civilizatiei sau unii intervievati de pe la accidente si deseori chiar de pe la ministere?
Am auzit acum catva timp un medic, cred ca era chiar presedintele colegiului medicilor din nu stiu ce oras sau judet, care jignea limba romana cu o dezinvoltura demna de cauze mai bune. si atunci la ce sa te mai astepti de la bietii copii de la tara, unde profesorii nu se duc, neavand conditii umane de viata, iar locul lor este tinut, nu o data, de analfabeti care s-a intamplat sa termine scoala ceva mai inainte decat cei recenzati de data asta?! Nu ca as avea mare incredere in cultivarea capacitatilor intelectuale ale tinerilor de la oras, dar macar aici mai pot fi gasiti uneori profesori care nu si-au luat gradele copiind, cum se intampla acum pe la toate examenele.
Nu trebuie sa ne mire faptul ca acesti semianalfabeti au diplome de sapte sau opt clase.
Un ministru al Sanatatii avea chiar unele si mai si, dar lucrarile cu care-si luase diplomele nu erau altceva decat niste plagiate. Sigur, ministrul nu era analfabet, nu s-a ajuns inca pana acolo. Dar cei care sunt acum la inceputul vietii au toate sansele sa vada si asa ceva, daca lucrurile continua sa mearga la fel ca pana acum. Avem insa un primar prins copiind la bacalaureat, asta dupa ce acum cativa ani fusese prins cu impostura de a-si fi declarat intr-un CV calitatea de licentiat, cand el nu terminase nici liceul. Desi nu e toamna, tot acum se numara si primarii foarte vag alfabetizati, in fond persoane alese dupa criteriile dupa care se alegeau sefii de partid si de stat in regimul imediat premergator celui de azi: dosar bun sa aiba, ca scoala nu avem nici noi (adica Ceausestii)… si se gasesc si sustinatori ai ideii ca administratia nu are atata nevoie de diplome. De diplome, poate nu, dar de abilitati cat de cat intelectuale, poate da.
Pe scurt, tabloul e trist daca n-ar fi comic. Cineva fara multa scoala se apara odata, intreband, retoric si nu prea, ce mai inseamna o facultate terminata acum 45 de ani.
Sigur, cunostintele s-au mai risipit, dar a ramas ceea ce un studiu cat de cat sustinut poate da oricui, chiar cu mai reduse inzestrari intelectuale: o anume rigoare, o anume directie a gandului si a comportamentului chiar. Nu incetez sa-mi amintesc raspunsul dat lui Nicolae Iorga de Ionel Bratianu la intrebarea acestuia ce poate sa-l invete pe el un inginer (din acele vremuri, fireste): "Rigoarea, dle Iorga, rigoarea". Pai tot asta il invata pe un cetatean in formare si scoala, dincolo de "mi, ti, i, ni, vi, li, me, te, il, o" din faimoasele "Amintiri din copilarie" ale lui Ion Creanga. Sigur, dupa ce il invata sa citeasca si sa inteleaga ceea ce citeste. Fara asta, Dumnezeu cu mila! si atunci sa tot vezi resentimente si "am lucrat 25 de ani si acum ma trimite in somaj"…
