In numarul de noiembrie dintr-o revista celebra de femei, cel mai stangist dintre starurile media romanesti publica la pagina de opinii un articol despre "Cum sa spui «nu»". No bine. Nu-i cazul sa ma leg de continutul articolului, de ideea ca-i mai bine sa spui "nu" decat sa zici "da", sa-ti iei angajamentul si dupa aia sa nu ti-l onorezi. Desi, daca ne gandim ca Mihaela Radulescu a zis "da" cand Curtea Veche a invitat-o sa-l lanseze pe Orhan Pamuk in Romania, pentru ca apoi sa nu vina, parca editurii i-a folosit mai mult "da"-ul pe baza caruia a anuntat venirea nobelizatului ca pe un eveniment monden decat ar fi facut-o un «nu» cinstit. Iar Dragos Bucurenci si Mihaela Radulescu se cunosc macar de pe scena "Galei Verzi".
La sfarsitul opiniei domniei sale, Dragos Bucurenci mentioneaza ca "cedeaza onorariile pentru aceste articole Asociatiei Tasuleasa Social", un ONG din Bistrita, foarte frumos. Dar oare trebuia ca autorul sa declare public ce a facut cu 100 de euro (sa presupunem)? Acum, sa nu credeti ca am ceva cu ONG-urile romanesti; ONG-ul e o forma de socializare care, ca sa zic asa, chiar daca nu face cine stie ce, macar nu strica. In urma cu cateva luni, o alta revista pentru femei, curajoasa de data asta, scosese un numar verde, "eco".
Ma intrebam atunci cat lemn intra in paginile lucioase (OK, si verzi) ale unei reviste pentru femei, luna de luna… Problema acestui pascalian spirit de caritate manifestat trendy alaturi de o poza cu un parfum scump e urmatoarea: numai atunci cand, prin consum (care include si raderi de natura), ajungi sa fii clientul unor reviste glossy, numai atunci, si numai cumparandu-le, inveti ce inseamna sa fii eco. stiu, capitalismul, ca si omul, e taramul paradoxurilor. Eco-glossy e unul dintre cele mai mici.
