Cancelarul german, Gerhard Schroder, chema europenii sa nu reactioneze excesiv la respingerea Constitutiei Europene de catre francezi si olandezi, promitand ca va continua sa se lupte pentru salvarea tratatului, pentru „Europa de care avem nevoie”. Ministrul spaniol de externe, Miguel Angel Moratinos, sublinia insa ca participantii la summitul european din 16-17 iunie vor trebui sa reflecteze cu privire la extinderea intr-un ritm mai moderat a UE.
Dincolo de Europa aflata in criza, Rusia se pregateste sa-si recucereasca spatiul ex-sovietic. Pentru ca prin nu-ul lor francezii si olandezii au respins de facto sine die aderarea la UE a Ucrainei, Georgiei si Moldovei, lasand un spatiu liber pe care Moscova se va grabi sa il ocupe. „Europa ne va ajuta”, titra Novye Izvestia, precizand ca actuala criza a UE va intari influenta Rusiei asupra vecinilor din CSI. Iar oficiosul rus, Rossiskaia Gazeta, mentiona ca victoria nu-ului in Franta si Olanda va trebui sa determine UE sa accepte o Europa unde vor exista doi „jucatori” egali: „Viitorul Europei nu este o UE care creste mereu, ci consta in crearea a doua aliante ce se vor echilibra reciproc si vor rivaliza amical – o uniune vest-europeana si una est-europeana, sub influenta Moscovei”.
Istoricii europeni deplangeau ieri faptul ca tanara generatie este interesata doar de mizele economice si de problema puterii politice, spre deosebire de motivatiile „parintilor” Europei dupa 1945 – mentinerea pacii. Or aceasta tema a fost evocata la referendumuri in mod anecdotic si tactic, singurul care a pedalat pe tema pacii in mod regulat fiind cancelarul german, Gerhard Schroder, sustinand ca „unificarea europeana” este singurul raspuns capabil sa „asigure pacea si prosperitatea continentului nostru”. Mai direct, Andre Glucksmann scria in Le Figaro ca fobiile care au cimentat nu-ul francez sunt intretinute, referendumul asupra constitutiei transformandu-se in referendum oficial contra extinderii UE. „Nu presedintele Chirac a fost cel care in timpul certurilor irakiene a avut aroganta sa afirme ca europenii din Est nu au decat un drept – acela de a tacea? Obiectivul obsesional al diplomatiei franceze vizeaza crearea unei "Europe puternice" pentru a face opozitie "hiperputerii americane". Acest vis nu este cel al unei Europe europene, ci al unei Europe franceze. Paris-Berlin-Moscova, iata coloana vertebrala. Mai bine Putin decat Bush! (…) Nimeni nu ignora faptul ca Europa celor 25, in majoritate, refuza sa joace alaturi de Moscova si Beijing contra Washingtonului. Deci la dracu' cu cei 25! Glucksmann mai adauga ca tenorii nu-ului francez, fluturand spectrul dumpingului si delocalizarii, au optat pentru o Ialta bis si au trantit usa in nasul tinerelor democratii est-europene!
Din pacate, arata autorul citat, nici o forta politica, la Berlin sau la Paris, nu a recunoscut ca cel mai mare eveniment din ultimele luni a fost „revolutia portocalie”, emanciparea a 50 de milioane de europeni care s-au ridicat contra despotismului postcomunist. „Franta, pamantul drepturilor omului, acum inghetata si infricosata, se ghemuieste, in timp ce popoarele mandre stapanesc cuvintele pe care Franta le-a pierdut (…) – libertate, egalitate, fraternitate…”.
