Vamesii sibieni si-au tras sediu de firma mai ceva decat seful lor de la Bucuresti, Sebastian Bodu. A zis-o chiar Cheliosu, cu destula invidie, acum o saptamana, cand si-a facut timp de o coada de cocos (cocktail… sac!) si ceva bufet rece prin zona. Omul si-a dat seama ca nu va avea de semnat decat pe ultimele facturi (de maruntisuri) si s-a mai linistit.
Lui Bodu i-a fost teama ca va trebui sa puna ANAF pe urmele „evazionistilor” de la Vama sibiana, carora le trebuie un sediu ditamai din beton si sticla, ce concureaza doar cu imobilele unor bogate banci si companii din domeniul gazelor. Vreo 93 de miliarde lei vechi au de dat vamesii sibieni pe sediul cel nou, aerisit si finisat la mare arta, dar nu-i bai, banii sunt cu duiumul, ca doar institutia nu e primaria din Tatarlagele, sa nu aiba primarul, acolo, nici bani de ajutorul social.
Vreo 93 de minute i-au trebuit si lui Bodu sa scape de impresia (falsa, credem noi) ca banilor le-ar fi stat mult mai bine la bugetul de stat decat la bugetul firmelor ce au spetit pentru a ridica impunatorul turn din otel si geamuri termopan. A dat omul sa deschida gura ca sa le spuna cateva de la obraz subordonatilor de la Sibiu, dar apoi si-a dat seama ca e plin de „presari” in jur si si-a inghitit limba, cum se spune.
Acum, credem noi, glumita lui Bodu cu: „Bai, sa-mi ziceti si mie ce firme au facut constructia asta ca si eu vreau una la Bucuresti” merita putin explicitata. Suma e mare, e imensa pentru sediul de provincie al unei institutii de stat, asta e clar! Bodu, zbanghiu cum il stiu apropiatii, si-a facut un calcul simplu: „Imi dau astia firma pe gat si imediat pun controlul pe capetele patronilor, ca sa mai reduca din costurile finale”.
Colac peste pupaza, sibienii de rand (care stiu ce incaseaza cu adevarat vamesii locali) au ramas si ei cu o nedumerire mare. „Ce naiba le mai trebuie astora sediu de 93 de miliarde, cand cel mai parlit dintre ei are palatul sau privat, Mertanul la poarta si vila de vacanta la Tocile?”. Ehei, dragii nostri, un raspuns sincer doar haitasii de la Curtea de Conturi ne-ar putea da. Dar si acestia sunt ca biata coana Justitia: batrani, surzi, in carje, si mereu legati la ochi.
