Ieri, la ora 15, a avut loc transmiterea puterii între Jean-Marc Ayrault, premierul demisionar, şi Manuel Valls, noul prim-ministru numit de preşedintele François Hollande. Decizia a surprins clasa politică, inclusiv socialiştii, aflaţi în derută după rezultatele catastrofale la municipalele de duminică, Valls fiind controversat în propriul partid. Analiştii susţin că decizia este menită să salveze mandatul lui Hollande.
Surse guvernamentale citate de media franceză relevă o zi de luni care paralizase Palatul Elysée şi miniştrii premierului Ayrault. Au avut loc numeroase întâlniri, discuţii divergente şi după-amiază a fost anunţată demisia premierului Ayrault şi a cabinetului său. Preşedintele, văzând amploarea derutei la municipale, a acceptat demisia premierului său şi s-a resemnat să ofere cheile de la Matignon ministrului de Interne, Manuel Valls, deşi popularitatea acestuia în sondaje nu poate decât să constituie un motiv de îngrijorare pentru şeful statului.
„Luni dimineaţă, el sonda încă ultimele speranţe pe care le avea pentru a nu se resemna cu alegerea lui Valls”, a explicat o sursă din cadrul executivului. Şi ministrul de Interne, care nu avea în vedere să părăsească Beauveau decât pentru Matignon, a avut câştig de cauză. Între riscul nemulţumirii în sânul majorităţii sale şi necesitatea de a reacţiona rapid şi forte după deruta istorică de duminică, Hollande şi-a făcut rapid calculul. Costul şi beneficiile politice l-au presat pe şeful statului să numească un premier susceptibil, în timp, să devină concurentul său în perspectiva prezidenţialelor din 2017. Şi, în plus, o personalitate foarte controversată în propriul partid. Necunoscut marelui public în urmă cu patru ani, ironizat de camarazii socialişti că este un „sarkozist” al Partidului Socialist, Manuel Valls a cunoscut o ascensiune exponenţială în sondaje, până la a se impune, câteva luni după venirea sa la Beauveau, ca personalitatea politică cea mai populară şi ministrul cel mai apreciat dintr-un guvern alcătuit din prea puţine personalităţi cunoscute de opinia publică.
Dispute
Valls s-a aflat în centrul a numeroase dispute în cadrul majorităţii şi în Executiv, de la reforma penală la afacerea Leonarda, trecând prin declaraţiile sale referitoare la romi, dar el a ajuns încarnarea autorităţii. Hollande a trebuit să ţină cont de mesajul urnelor şi a numit în fruntea viitorului guvern un politician perceput de francezi ca un „superpoliţist”.
Anunţând luni seară la televiziune numirea lui Valls ca premier, şeful statului a precizat că acesta va avea ca misiune relansarea economiei şi garantarea justiţiei sociale. Hollande a revenit asupra pactului de responsabilitate pe care Valls va trebui să îl aplice şi a reamintit „exigenţa tranziţiei energetice”. Înaintea anunţării remanierii, opozanţii ministrului de Interne au încercat din toate puterile să-l facă să se răzgândească. Pentru aripa stângă a PS, venirea lui Valls la Matignon este un afront, acesta fiind considerat adeptul unei linii politice „social-liberale”, pe care o respinge în bloc.
Una din primele sarcini ale nou-numitului premier va consta în readucerea calmului în cadrul majorităţii şi încercarea de a reface coeziunea. În pofida unei opoziţii crescute, el nu porneşte la drum fără adepţi. Apostol al liberalismului, Valls îşi va alcătui rapid echipa pentru a răspunde misiunii dificile impuse de Hollande – reducerea deficitelor şi diminuarea impozitelor sub ochiul Bruxelleslui.
Ecologiştii, care nu acceptă profilul de „socialist de dreapta” al lui Valls, au prevenit că nu vor participa la echipa acestuia dacă nu este acceptătă cererea lor de schimbare a direcţiei politice. Presa spaniolă, insistând asupra originii catalane a noului premier francez (născut la Barcelona şi naturalizat la vârsta de 20 de ani), titra că „Hollande a pus un dur în fruntea guvernului după eşecul electoral”. „Adorat de femei, invidiat de dreapta, Valls este noul model al politicii franceze. Iar proiectul său de a-i succeda amicului şi şefului său în 2017 pare mai viabil ca niciodată”.
