E clar că PNL vrea o lepădare totală de „moștenirea Băsescu“. Rămâne ca și PDL să accepte. Dacă nu va accepta, nu vom avea fuziune.
Congresul PNL a rezolvat unele probleme, dar a creat altele noi, deloc minore. L-a votat cu largi majorități pe Klaus Johannis președinte și a aprobat fuziunea partidului cu PDL, cât și alipirea la grupul PPE. Diversiunea lui Tăriceanu, probabil cu mandat PSD, nu a reușit să smulgă decât un număr mic de adepți. Cât despre obiecția Noricăi Nicolai față de candidatura la președinție a lui Johannis pe considerentul că nu e român etnic, aceasta e discreditantă și inacceptabilă. Din păcate, d-na Nicolai a fost cap de listă la europarlamentare, arătând ce fel de „liberali“ sunt mulți dintre aceia promovați de PNL.
Congresul n-a decis, în schimb, candidatul PNL la președinție, urmând ca abia Delegația Permanentă să aleagă între Johannis și un Antonescu aparent revenit pe scenă. Adevărul este că tot mai multă lume – printre liberali sau ceilalți – devine conștientă de slăbiciunea candidatului la președinție Klaus Johannis: fără putere de convingere, incapabil să formuleze pregnant o idee, de un calm care se aseamănă nu cu cel al mării, ci cu cel al unei ape stătătoare, Johannis face și gafe – a anunțat în plin congres că PDL a acceptat ca numele partidului unit, după fuziune, să fie tot PNL. Imediat, Cătălin Predoiu – prezidențiabilul PDL, devenit mult mai activ în ultimul timp – l-a contrazis, la fel ca și alți lideri PDL. Nu și Vasile Blaga, care probabil înclina spre această soluție, dar anunțul precipitat al lui Johannis îi pune pe pedeliști înaintea unei absorbții mai degrabă decât a unei fuziuni. Și întrebarea este cum o vor evita în fapt: PNL e foarte mândru de „patrimoniul istoric“ al partidului, în vreme ce PDL nu-l mai are în „patrimoniul“ său pe Traian Băsescu, care a făcut acest partid mare și l-a adus la putere. Oricum, e clar că, dintr-un foc, au apărut două dificultăți: Klaus Johannis, „văzut de aproape“, se arată „mai mic“ decât părea de la distanța București-Sibiu; iar suspiciunile PDL față de intențiile „anexioniste“ ale PNL au toate șansele să crească.
