În Bucureşti, colindătorii au început deja “să umble cu ursul”, deşi această tradiţie se practică doar în ajunul Anului Nou. Motivul: ca şi celelalte colinde din preajma Crăciunului, şi “Jocul Ursului” trebuie recompensat. De la sticle de vin şi rachiu până la mere, colaci sau bani, alaiul de colindători trebuie să fie răsplătit de gazdă, pentru că este purtătorul unei urări de bine.
“Jocul cu ursul este un ritual care reprezintă moartea anului vechi şi naşterea celui nou. Anunţă încheierea unui ciclu şi renaşterea vegetaţiei, a bunăstării şi a sănătăţii”, a explicat pentru romanialibera.ro Victor Munteanu, etnolog la Muzeul Etnografic din Iaşi.
Această tradiţie, practicată mai ales în Moldova şi Bucovina, este moştenită de la geto-daci, care considerau ursul un animal sacru, cu puteri vindecătoare şi de apărare. Prin urmare, aceştia erau convinşi ca jocul lui va aduce bunăstare oricărei case.
“Nu există gospodărie care să nu primească acest colind, deoarece este o urare de bine”, a adăugat Munteanu.
Pe lângă personajul principal – ursul sau Ursarul, alaiul este compus din cinci sau şase băieţi, care îndeplinesc rolul de “moşnegi”, aleşi “prin trântă dintre cei mai vrednici tineri neînsuraţi ”, de “fluieraşi”, care redau muzica pe care joacă ursul, de “vraci”- cei care îl reînvie pe urs şi de “comoraşi” sau “vătafi ”, care adună roadele colindului.
Ursul este întruchipat de “un tânăr neînsurat care se dovedeşte a fi cel mai vrednic la joc”. El poartă o mască tradiţională realizată din stuf, cum se mai face încă în localitatea Bădeni, de lângă Iaşi, sau chiar din blană de urs, ca la Dărmăneşti, Bacău.
Dansul ursului, aducător de fertilitate
“În acest joc, masca reprezintă frica omului ancestral de întuneric. El o purta pentru a se proteja şi a nu fi recunoscut de ameninţările ce se ascundeau în întuneric”, a explicat etnologul.
De asemenea, ursul mai poate purta pe cap şi pe umeri blana unui animal, împodobită cu ciucuri de culoarea roşie. Ceilalţi băieţi sunt deghizaţi cu măşti din pene, haine din piele de oaie sau cârpe şi dinţi realizaţi din boabe de fasole.
Dansul ursului este acompaniat de cântecul fluieraşului şi de zgomotul făcut de tobe, tălăngi sau bâte. Prin aceste lovituri se crede că pământul va deveni mai fertil, iar căldura care se ascunde în sol va ieşi la suprafaţă.
Măştile, costumul şi cântecele specifice acestui obicei s-au schimbat de-a lungul timpului, dar scenariul jocului a rămas acelaşi. “Ursul vine din depărtări, moare, este plâns de alai, apoi urmează reînvierea, bucuria şi urările de bine făcute gazdei”, a spus Munteanu.
Etapele jocului redau în chip metaforic succesiunea anotimpurilor care pe vremuri se aflau sub semnul acestui animal puternic, capabil să învingă frigul iernii şi să aducă primăvara.
Jocul ursului:
Am venit la dumneavoastră
Să ne primiţi faţa noastră,
Dacă bine şi voiţi
Ursul nostru să-l voiţi
Da, poftiţi în casă!
Vin cu ursul din pădure
C-amu s-o hrănit de mure,
Ş-am venit cu el în sat
Să-şi câştige de mâncat,
De mâncat şi-a câştiga
Dacă oamenii i-or da.
Joacă, joacă, Niculai
Că ţi-a da moşu mălai
Şi ţi-a da şi cucuruz
Şi malaiu lui Bojut.
Joacă, joacă, Moş Martine,
Că-ţi dau miere de albine!
Foaie verde de brăduţ,
Ursul meu cu doi puiuţi,
Foaie verde de dulău
Ursul meu din Sarasau
O vinit la dumneavoastră
Să-l vadă oamenii mari!
Foaie verde de mălai,
Ursul meu e de trei ani,
De trei ani şi şase luni,
Noaptea umblă tot pe drum!
Ursul meu din Spania
L-am adus cu sania!
Joacă, joacă, urs nebun,
Că de nu-ţi fac pielea scrum!
Ursul meu, când l-am adus,
Se urcă pe lemne sus
Să mănânce cucuruz.
Joacă, joacă, ursule,
Că s-or coace murele
Şi mai tare te-i-ngrasa
Şi prin case îi juca.
Foaie verde de secară,
Să ieşi, ursule, afară!
Foaie verde, baraboi
Hai, ursule, înapoi!
Vine-o babă-n răsărit
C-un colac mare-mpletit,
Taie-n două, dă şi nouă,
Taie-n trii, dă şi lui Andrii,
Taie-n patru, dă şi lui Marcu.
De jucat am mai juca
Da afară-i noapte grea,
Noapte grea şi fără lună,
Ieşi, ursule, noapte bună!
