Un model de moderatie, diplomatie si relativism a fost discursul dlui Octavian Lazar Cosma, presedintele Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, in fata ziaristilor, chemati chiar de Uniune, ieri dimineata, la sediul acesteia din Palatul Cantacuzino, ca urmare a demersului (la randul sau, insa, strict verbal!) al ministrului Iorgulescu, reiterat cu surle si trambite, marti, intr-o conferinta de presa. Acesta ceruse delimitarea publica de asa-numitii „colaborationisti” ai regimului comunist, evitand insa a da nume precise si trimitandu-i pe tinerii ziaristi la arhivele uniunilor de creatie. Astfel a procedat si dl Cosma, ocolind pe cat posibil intrarea in conflict cu vreunul dintre notoriii cantareti ai lui Ceausescu de pana in 1989.
„NU suntem adeptii furnizarii de liste, pentru ca lista inseamna stigmatizare. Nu vrem sa ne victimizam colegii. Ne luptam cu fantomele, cei mai multi nu mai sunt dintre noi”, a afirmat dl Cosma. Intr-adevar, uitandu-ne pe unul dintre vinilurile care erau expuse („Glorie marelui erou”, nr. de catalog 433/1988), ne-am facut propria lista, fiind uimiti sa regasim cateva dintre cele mai apreciate nume ale muzicii romanesti: Serban Nichifor, Liana Alexandra, Dan Balan, Marin Constantin, Temistocle Popa, iar din muzica usoara: Ion Cristinoiu, Marius Teicu, Vasile V. Vasilache, Ionel Tudor si Andreea Andrei, cu titluri precum: „Lui Ceausescu, ziditor de tara”, „Cand Patria va spune La Multi ani!”, „Partid al inimilor noastre”. Printre interpreti: dirijorii Cristian Mandeal, Ludovic Baci, Aurel Grigoras, Eugenia Vacarescu (care dirija copiii pentru astfel de tampenii!), Corul Madrigal, Dorin Teodorescu, Florin Diaconescu si Angela Burlacu – actuala mare vedeta internationala Angela Gheorghiu! Intr-adevar, ce se mai poate face?
Pana la urma, ziaristii nu s-au ales cu nimic concret din cele aproape doua ore de discutie, incercarea de delimitare, macar morala, de persoanele in discutie fiind, dupa parerea noastra, esuata. Cei prezenti au trebuit sa se multumeasca cu invitatia de a merge la o lucrare a dlui O.L. Cosma, aparuta intr-o editie limitata acum 10 ani, la lexicoanele celuilalt Cosma, Viorel, si cu o lista a autorilor de astfel de partituri dedicate lui… Stalin, evident acestia de mult iesiti din spatiul public. Justificare: numarul celor care au scris pentru Ceausescu este enorm, cei prezenti trebuie sa munceasca si ei, intr-un fel!
Care au fost ideile principale ale speech-ului dlui O.L. Cosma? Recunoaste public si regreta faptul ca unii dintre membrii acestei bresle au fost colaboratori cu regimul politic comunist; numarul acestora nu ajunge, insa, nici pana la 10% din cel al membrilor Uniunii, procent rezultat din studierea lexicoanelor cu pricina; genurile predilecte au fost: genul coral, cel vocal-simfonic, mai rar muzica programatica si, implicata masiv, muzica usoara. Nimeni nu a fost niciodata obligat sa scrie, cei care au facut-o au facut-o pentru avantaje personale sau ca sa poata lucra ceilalti membri ai breslei, presiunile forurilor fiind foarte mari! Nu exista un singur nume cu opera exclusiv de propaganda, toti au scris in rest pagini valide artistic; mai mult, de multe ori, daca schimbi textele stupide, rezulta opere de mare valoare estetica.
Important este ca dl Cosma a insistat in justificarea unora din actiunile incriminabile, mergand chiar pana la exemplul „Poemei Romane” a lui G. Enescu, pentru a argumenta ca fenomenul nu e apanajul comunismului – o analogie falsa, care-i putea deruta si mai mult pe tinerii prezenti!
