Albumul „Asfalt” al trupei Luna Amara, editat in 2004 de Rebel Music, inscrie, fara nici o exagerare, o data importanta in istoria muzicii rock romanesti
Manele – Adi De Vito, Guta, Vali Vijelie, Florin Salam -, dance – Sexxy, Blondy, Fizz, O-Zone -, asa-zis etno – Ro-Mania, Hora, Etno -, masini scumpe, gagici lascive, smecheri „cool” care fac pe hip-hoperii… Schimbam canalele apasand nervos pe telecomanda si nu prea vedem altceva. Chiar sa nu mai existe nimic in rest? Argumentul VJ-ilor si al maharilor de la casele de discuri este ca asta vrea publicul, asta cere lumea, ei doar se supun. Chiar asa sa fie? Daca vezi acelasi lucru 24 de ore din 24 nici n-o sa-ti poti imagina vreodata ca poate exista si alt fel de muzica.
Asa-numita muzica underground (parte importanta a unui fenomen „subteran” mai amplu, aparut in conditiile libertatii de expresie, unde s-ar include si cultura Internet, arta graffiti, filme video realizate pe cont propriu si multe altele) a luat o amploare semnificativa in anii noului mileniu, numarul formatiilor nou infiintate si al cluburilor care le pun la dispozitie spatii de exprimare inmultindu-se intr-un ritm accentuat. Termenul de „underground” este oarecum neadecvat, dar s-a impus. Ceea ce ii face de fapt sa fie considerati „sub glie” este slaba mediatizare a creatiilor lor, mai ales pe canalele TV.
Cu adevarat viu si interesant
Trupele respective canta de zor, chiar mai des si cu mai mare succes la public decat asa-zisii consacrati, dar pentru a le asculta trebuie mers la concertele de noapte din cluburile in care se canta live (care, slava Domnului, sunt din ce in ce mai multe in ultima vreme!); in nici un caz nu ii veti vedea la susele de la Polivalenta sau din pietele publice, organizate de firme, sau in timpul campaniilor electorale. Foarte multe trupe importante au deja cel putin un CD editat, dar cu greu il veti gasi in magazinele de muzica; ele apar la casele de discuri specializate, a caror principala problema (ca si in domeniul editorial) este distributia produselor din catalog (noroc, si aici, cu Internetul!).
Este si firesc sa fie asa, atunci cand principala preocupare a multor oameni care au facut bani este transformarea in vedeta a amantelor, a fiicei, a prietenilor odraslei s.a.m.d. Principiul de baza este ca cine nu se pricepe la nimic, dar are ceva bani, se apuca de cantat! In sfarsit, majoritatea formatiilor care activeaza de ceva vreme au si videoclipuri filmate cu mijloace proprii, dar degeaba zapati, nu le veti vedea niciodata la televizor.
Peste varfuri trece Luna (Amara)
Sa descriem, totusi, si un caz mai fericit: trupa clujeana Luna Amara, cea mai importanta aparitie din rockul romanesc recent a urcat masiv in ultimul an. Un program sustinut de concerte, atat in Bucuresti (in fiecare club dedicat muzicii live au cantat cel putin o data), cat si in tara, prezenta la toate festivalurile importante de gen, precum si editarea, in sfarsit, a albumului de debut „Asfalt”, la Rebel Music, i-au facut sa exprime idealurile si sentimentele unui nucleu, restrans dar fidel, de ascultatori, cu totul reprezentativi pentru tinerii uneia dintre „cele doua Romanii”. Principalul artizan al acestei ascensiuni este managerul trupei, Richard Constantinidi, unul dintre putinii oameni care si-au asumat in mod profesionist aceasta sarcina, cu totul ingrata in conditiile date ale Romaniei.
Combinatia din repertoriu de melodii de un radical protest politic si social (teribila „Folclor”, deja un imn al opozitiei fata de PSD si Iliescu, „Dizident”, „Oras”, „Anti(t)dot”) si de cantece post-grunge, descriind spleenul existential si angoasele unui ego (prea) sensibil (in primul rand excelenta balada „Gri Dorian”), s-a dovedit, in cele din urma, de mare efect. Atuul principal este complementaritatea celor doi solisti vocali, Mihnea Blidariu si Nick Fagadar (doi muzicieni de mare viitor), Luna Amara fiind singura trupa care are, adaugandu-l pe chitaristul solo Petru Gavrila, trei personalitati puternice de prim-plan! Din pacate, soarta a vrut ca, de la inceputul acestui an, Petru Gavrila sa paraseasca trupa si sa fie inlocuit de tanarul si talentatul Vali Deac. Vestea intr-adevar buna este ca in urmatoarele luni va fi editat, cu certitudine, al doilea album Luna Amara, asteptat cu nerabdare de numerosii admiratori. Formidabila ascensiune din ultimul an ii face treptat sa capete statutul de purtatori de cuvant ai generatiei lor, lucru certificat de prezenta trupei la toate manifestarile artistice cu mesaj politic si social.
„Hardcore corect”: IPR Guerilla
Daca vorbim, insa, de protest muzical impotriva „infectiei” in care a fost transformata Romania de PSD-ul lui Iliescu, nu trebuie uitati niciodata timisorenii Implant Pentru Refuz (desi, spre deosebire de Luna Amara, ei nu-l numesc niciodata in textele lor pe „emanatul” responsabil de dezastrul Romaniei, il lasa sa fie subinteles!), figurile principale ale hardcore-ului autohton, numiti de multe ori drept omologii romani ai celebrilor Rage Against The Machine, din State. Infiintati inca din 1995, ei au deja la activ patru albume; si aici functioneaza un cuplu de forta, vocalistii Tavi Horvath si Ovidiu Bulbuc, ambii de un profesionalism exemplar. Aceeasi veste buna: sunt aproape gata inregistrarile la cel de-al cincilea album, precum si un mult-asteptat DVD cu un concert filmat la Timisoara.
Sa nu se inteleaga ca toate trupele la care ne referim practica un rock agresiv si protestatar politic. Exceptii notabile: desi activeaza de mai putina vreme, formatia Travka a reusit foarte mult in scurt timp, alegand calea unui alternativ poetic, cu texte (proprii) extrem de mature; duo-ul Tapinarii (deja 4 albume, toate la casa Soft Records!) canta un asa-numit folk alternativ, cel putin la nivelul mult mai cunoscutei Ada Milea. Si nu am dat decat patru nume dintr-o lista mult mai lunga…
Varianta de concert a textului de la „Folclor”, asa cum nu a aparut niciodata pe disc
„Decat sa stai sa bei o bere intr-un pub / Mai bine mergi si infiintezi si tu un fight club / Si intri si tu in ilegalitate / Si-arunci in aer institutii si palate, / Sa-i faci pe prostii de sus sa se gandeasca / De ce-a ajuns poporul sa ii urasca. / De o parte suntem noi, revoltatii pe bune, / De cealalta-i Adrian Premierul Minune; / Daca mori de foame si te-ntrebi de ce, / Raspunsul il gasesti tot in sediu la CC / Si la cel care te minte ca-i sarac si onest, / Doar eu si cu tine stim ca mergem catre Vest. / Restul stau aici cantonati in mioritic, / Luand-o in gura de la factorul politic, / Care sta la Cotroceni cu moaca lui suie / Si de-aceea ii dorim foarte multa, multa MUIE!”.
