Pictorul bucurestean Vladimir Zamfirescu si-a deschis in saloanele Muzeului de Arta din Cluj prima expozitie personala din acest an, in prezenta unui numeros public. Printre cei prezenti se aflau artisti plastici din Cluj si Bucuresti, critici de arta, studenti si profesori de la Universitatea de Arta si Design, prieteni si admiratori ai maestrului, care au tinut sa-l felicite personal.
Manifestarea a fost una cu totul speciala, fiind legata de implinirea a 70 de ani de viata ai pictorului, la inceputul lunii mai. 31 de lucrari, majoritatea realizate in decursul anului trecut, iar cateva dintre ele purtand semnatura maestrului pusa in acest an pe coltul panzei. Varietatea stilurilor si supletea artistica a lucrarilor expuse de Vladimir Zamfirescu la Cluj au atras privirile celor care au trecut pragul Muzeului de Arta. Elementul-cheie al expozitiei este acel binom repetat, antinomic, care te impinge la reflectie, dupa cum avea sa declare criticul si publicistul Andrei Brezianu, profesor la Universitatea Catolica din Washington, in discursul sau de la vernisaj. Astfel, sunt amintite tablourile „Ganditorul I” si „Ganditorul II”, un autoportret al artistului, in aceeasi ipostaza, dar tinand in maini o pasare, respectiv o broasca testoasa, simbolurile a doua regnuri, al cerului si al teluricului. La fel se incadreaza si lucrarile reprezentandu-i pe Cain si Abel, conflictul fratricid inceput inca din uterul mamei si sfarsit in baia de sange. In aceeasi nota sunt si lucrarile cu Pomona si Salomeea. „Vladimir Zamfirescu creeaza aici o epifanie fara egal in lumea artelor vizuale de la noi”, a spus Andrei Brezianu, remarcand integritatea, proportia si limpezimea artistica a lucrarilor expuse. Tot el spunea ca pictura lui Vladimir Zamfirescu este realizata sub o anumita viziune religioasa, care te impinge la acea reflexie despre bine si rau, despre iad si rai, despre viata si moarte, despre pacat si sfintenie, despre om si Dumnezeu. „De ce atata diversitate, de la acel elenism pompeian, la postmodernism?”, este interogatia retorica a criticului de arta Pavel Susara la inceputul discursului sau tinut la deschiderea expozitiei. „Vladimir Zamfirescu nu e un pictor care se uita in urma cu nostalgie. El este un veritabil artist postmodern pentru ca aduce totul in contemporaneitate… El face o pictura a dialogurilor: umanista, fara a fi naturalista. Zamfirescu este in acelasi timp un iconodul – El Greco fiind o prezenta tutelara in lucrarile lui -, dar si iconoclast – un veritabil descendent al isaurienilor, care reface acea gandire orientala; o constiinta mistica, dar si un voluptuos in acelasi timp”, a remarcat Pavel Susara. Modest si princiar in acelasi timp, maestrul Zamfirescu a marturisit spre finalul vernisajului ca publicul, cu acei oameni care ii privesc si ii retraiesc simtirile, ei „sunt adevarata motivatie a expozitiei”. Chiar daca lansarea albumului Vladimir Zamfirescu, ce cuprinde si lucrarile expuse azi la Cluj, volum editat de Institutul Cultural Roman, a avut loc la Bucuresti, la inceput de mai, adevarata sarbatoare este in expozitie, avea sa spuna maestrul, expozitie pe care o dedica stramosilor lui ardeleni.
