Intr-o riguroasa tratare teatrala, regizorul Bocsárdi László ne provoaca la intalnirea cu un altfel de Don Juan scos din tiparele "clasice" ce-l definea doar ca un sperjur. Un fin apel la morala domina viziunea regizorala care, fara sa rescrie piesa lui Molière, ne dezvaluie un Don Juan, personaj sincer cu relele si bunele sale. Este un spectacol eveniment pe care nu il poti uita usor.
Cand la moda sunt adaptarile regizorale care ciopartesc dramaturgia clasica pentru a servi viziuni ce se vor originale cu orice pret, Bacsárdi László se retine de la pericolul unei adaptari subiective regizoral, fortate, a piesei lui "Don Juan" de Molière. Viziunea sa si-a propus doar sa atentioneze ca eroul legendar este un prototip existential specific oricarui timp istoric. Demonstratia prezentarii unui Don Juan ca personaj complex isi gaseste, de fapt, o substantiala motivare in scrierea lui Molière, evidentiata prin traducerea si subtila adaptare datorate lui Alice Georgescu. Filonul dramatic este scuturat de praful secolelor trecute in care Don Juan era doar eroul blamat, adaptarea respecta in esenta piesa si o transfera intr-o lume atemporala. Alice Georgescu isi permite sa "traduca" atractiv dramatic, esentializeaza conflictele si evidentiaza multiplele fatete ale personajelor centrale, Don Juan si Sganarelle. Modernizata prin traducere si adaptare, scrierea lui Molière, devine un material teatral maleabil pentru o viziune regizorala spectaculoasa, solid construita pe ideea scoaterii lui Don Juan din legenda. Ca intr-un film se deruleaza secventa dupa secventa, fiecare devenind argument pentru a descoperi un Don Juan libertin, dar si prieten de nadejde, aparator al onoarei, un om cinic, orgolios, dar si sincer in relatiile cu cei din jur. Toate femeiele il iubesc pe Don Juan, si el se indragosteste sincer de ele, dar le paraseste, pentru ca nu descopera femeia ideala felului sau de gandire, discutabil insa. Bocsárdi László recompune prin datele scrierii un altfel de Don Juan, nefericit in cautarile sale ambitioase, un om contradictoriu in manifestari. Pentru vizualizarea teatrala credibila a conceptului regizoral, Bocsárdi László reuneste in jurul sau o echipa de creatori inspirati. Actorii reusesc performante interpretative, avand un sprijin substantial si in scenografie, in lumini, in muzica scenica si in proiectiile video. Decorul lui Bartha Józef, in situatia prezentarii spectacolului la Teatrul Odeon, uimea si pentru ca parea o prelungire a salii pe scena devenita o sala cubica, alba, ingradita pe trei laturi de peretii cu multe usi si un tavan cu spoturi ordonat asezate pentru lumini. In centrul acestui spatiu de joc auster, un obiect acoperit trimitea cu gandul la statuia comandorului lui Molière. In acest spatiu atemporal, patrundeau mereu prin numeroasele sale usi, diversele personaje din lumi diferite. Ca intr-un prolog, prin acele usi vor intra cele sase femei ale lui Don Juan, uniform desenate in negru, provocatoare si frivole ca atitudini. In final, ele vor aparea din nou, purtand povara iresponsabilei iubiri fata de Don Juan; gravide fiind, par niste fiinte grotesti ce asista la dansul mortii lui Don Juan cu comandorul, devenit un alter ego al eroului. Costumele sunt imaginate cu fantezie de Judit Dobre – Kothay care, prin diverse accente, sugereaza universalitatea personajelor, ca si linia lor caracteriala. Muzica sensibila, dar si creatoare de tensiune in unele scene, expresiv instrumentata la pian, datorata lui Könczei Árpád, impune o atmosfera speciala fiecarei secvente. Luminile, dirijate de Bányai Tamás, de asemenea, joaca un rol important in evidentierea situatiilor dramatice. De la scenografie la ilustratia muzicala, totul sugereaza o lume universala in care oamenii ajung la ceasul marturisirii intime a existentei lor.
Se folosesc diferite obiecte, de la sabie la… reportofonul lui Sganarelle care isi doreste ca marturisirile lui Don Juan sa-i fie argument in viata sau dovada de nevinovatie. Proiectiile lui Sebesi Sándor intervin in doua momente de varf ale spectacolului, devenind impresionante sublinieri ale viziunii regizorale. Amintim, de pilda, proiectia din final, cand Sganarelle trece din scena, dupa moartea stapanului, asezat pe soclul statuii, in imaginea filmica, luminoasa, a unui camp verde in care Don Juan s-a refugiat, dupa moarte, urmat fiind de sluga sa. Proiectia provoaca emotie, comunicand sentimentul eliberarii legendarului erou de lumea pe care a incercat cu orgoliul sau sa o domine. Regizorul Bocsárdi László, cu ajutorul echipei sale, reuseste sa "citeasca" scenic in profunzime povestea lui Don Juan, personaj ambiguu, condamnat moral in final pentru nemasurata sa trufie. Viziunea regizorala are o tenta moralista, dar si ingaduitoare fata de personaj, lasand cale libera spectatorului de a il judeca, pe el si pe cei din preajma sa. Evident, ca intentiile regizorale nu puteau sa aiba credibilitate decat prin interpretarea stralucita a distributiei. In centrul atentiei sunt Marius Stanescu si Pálffy Tibor. Un Don Juan atractiv ca tinu-ta, puternic macinat de framantari interioare si de dorinta afirmarii unei personalitati autoritare, sensibil dar si dur in relatii, construieste admirabil Marius Stanescu. Actorul jongleaza expresiile imbinarii partilor bune si rele ale caracterului ambiguu detinut de Don Juan. Stralucit apare Sganarelle, un fin observator si judecator al comportamentului stapanului sau, Pálffy Tibor creionand cu subtilitate grotescul situatiilor in care ii e implicat personajul. Distributia serveste ireprosabil viziunea regizorala, fiecare personaj fiind cu pricepere desenat de Adrian Ancuta (Guzman), Mihai Calota (Don Carlos), Dragos Campan (Don Alonso), Ioan Coman (Un cersetor), Tudor Smoleanu (Pierrot), Oxana Moravec (Elvira), Elena Popa (Mathurine). Reusesc sa se detaseze trei momente deosebite din spectacol prin interpretarea bogata in nuante apartinand unor actori daruiti cu tot sufletul reprezentatiei, Ada Simionica (Charlotte), Niculae Urs (Don Luis) si Ilie Galea (Dimanche).
"Don Juan" in viziunea lui Bocsárdi László este un eveniment teatral al stagiunii in curs, pentru ca fara exagerari si fortari de sensuri teatrale, propune coerent un alt unghi de analiza asupra unei piese clasice. Rigoarea ilustrarii viziunii prinde viata scenica printr-o echipa de creatori inspirati, iar Don Juan beneficiaza de interpretarea inteligenta a actorului Marius Stanescu, un actor special.
Acest spectacol al Teatrului "Toma Caragiu" din Ploiesti ar merita sa revina la Teatrul Odeon pentru a fi vizionat de numerosii iubitori de teatru ai Capitalei.
