S-a deschis stagiunea si Teatrul Metropolis, singurul teatru de proiecte, a inceput-o cu "Saptamana premierelor" ce integreaza trei spectacole: "Femeia din trecut", "Visul unei nopti de vara" de Shakespeare si "Ajutorul" dupa "Imnul" de Schwajda György. Ne oprim astazi la prima premiera.
Piesa ofertanta
Dramaturgul german Roland Schimmelpfennig si-a construit prin piesele sale un statut solid in peisajul teatrului contemporan. "Femeia din trecut" este o piesa ofertanta, atat pentru interpreti, cat si pentru starnirea interesului spectatorilor, care pot descoperi in ea elemente de telenovela, drept capcana, abil manevrate spre un thriller ce aminteste de lumea filmului. Scrierea sa este originala. Beneficiaza de o replica vie, bogata in sugestii, tradusa teatral cu pricepere de Victor Scoradet. Originalitatea piesei consta in dezvoltarea cu finete a unor capcane pe linia ambiguitatii care starnesc conflictul ce macina un triunghi conjugal, sustinut de personaje construite minutios, definite psihologic profund.
Piesa are multa seva din teatrul psihologic intrebuintata insa cu atentie intr-o actiune tensionata, de la o scena la alta. Pe scurt, un cuplu aparent solid in urma unei casnicii ce dureaza de doua decenii – Frank si Claudia – este distrus prin interventia unei femei – Rony -, care in tinerete a fost iubita sotului. Claudia si Frank au un fiu, pe adolescentul Andi care traieste si el inceputul iubirii, alaturi de Tina. Finalul acestei aparente telenovele va fi tragic. Original, dramaturgul povesteste confruntarile conflictuale cinematografic, cu repetate trimiteri spre trecutul apropiat pentru a consolida psihologic personajele implicate in razbunari si pofte dominatoare. Pentru actori piesa ofera partituri remarcabile.
Interpretare superficiala
Tesatura dramatica din jurul lui Rony, "femeia din trecut" care dupa 20 de ani vine sa revendice iubirea lui Frank prin actiuni surprinzatoare, putea cuceri emotional interesul spectatorilor. Din pacate, spectacolul plictiseste, ba mai mult, scene de tensiune ajung sa provoace rasul spectatorilor. Regizorul Theodor Cristian Popescu a "citit" teatral superficial oferta dramaturgului, nu a indrumat actorii sa-si creioneze credibil personajele si relatiile dificile dintre ele, iar rezultatul este un spectacol cu un ritm trenant, lipsit de provocarea emotiei. Regizorul foloseste fara rost, secate de orice tensiune, pauze lungi in relatiile dintre personaje, ilustreaza scolareste momentele provocatoare de erotism ce sunt construite fara motivatii, vulgar. Finalul cu proiectii si interventia unei ilustratii muzicale e o facatura, fiind lipsit de nota tragica solicitata de piesa.
Spectacolul plictiseste pentru ca interpretarea e rigida, chiar amatoristica. Actorii, interpreteaza fiecare, asa cum crede de cuviinta personajul ce ii revine. Motorul conflictului, cea care il provoaca si il sustine, este Rony, "femeia din trecut", rol distribuit Cristinei Toma. Actrita construieste o pastisa de personaj, Rony a sa pare mai mult o dezaxata psihic, pofticioasa erotic, batranicioasa ca infatisare, lipsita de motivari in actiunile sale ce par absurd desfasurate. Dorinta de razbunare a personajului ce se crede tradat in dragoste nu se sugereaza. Cuplul Frank-Claudia e simplist si exterior conceput de Lucian Pavel si Lelia Ciobotariu. Relatiile dintre sot si sotie nu exista decat primitiv, chiar in tonuri de mahala. Reinvierea trecutului nu il tulbura pe Frank. Lelia Ciobotariu e afectata cand se revolta impotriva femeii ce-i tulbura casnicia obosita de trecerea anilor.
Relatiile dintre personaje nu sunt controlate regizoral. Discutia dintre Frank si Rony, de pilda, aflat la un pas sa-si paraseasca familia, e o simpla tacla fara pic de traire a situatiei extreme in care se afla cei doi. Replicile sunt fad rostite, fara gand si stare interioara. Andi si Tina au unele aparitii credibile datorita sinceritatii investite de tinerii actori Conrad Mericoffer si Andreea Boboc. Cand Andi se confrunta insa cu Rony, ce isi trage chilotii dupa o partida de sex, scena erotica urmatoare devine ridicola, mai ales in jocul cu punga de plastic, finalizat tragic. Interpretarea neindrumata de regie a actorilor, exagerarile lor provoaca adeseori rasul spectatorilor. Scrierea are o linie psihologica bine condusa de autor in expunerea relatiilor triunghiului conjugal care, nefiind exploa-tata de regizor, duce la un spectacol confuz, plictisitor, lipsit de emotie.
Distributia: Lucian Pavel, Lelia Ciobotariu, Cristina Toma, Conrad Mericoffer, Andreea Boboc
Regia: Theodor Cristian Popescu
Scenografia: Mihai Pacurar
Miscarea scenica: Florin Fieroiu
