Un risc asumat

La inceputul acestei saptamani, acordul cu FMI a incetat, pe fondul divergentelor legate de politica fiscala. Decizia nu a luat Guvernul pe nepregatite, diferenta de filosofie financiara si bugetara dintre autoritatile de la Bucuresti si reprezentantii Fondului fiind vizibila inca de la inceputul anului. Ruptura a produs insa din partea institutiei internationale un comunicat cu un ton neobisnuit de dur, elaborat sub forma unei analize negative la adresa directiei catre care converge politica economica a Romaniei.
Pe scurt, „deraierea” acordului, cum a numit FMI incetarea intelegerii incheiate in iulie 2004, s-a produs din cauza ca restrictiile Fondului nu permiteau adoptarea unor masuri cu caracter politic, referitoare la cota unica, politica salariala sau tarifele la gazele naturale. Reprezentantii FMI sustin ca deficitul prognozat de Guvern pentru anul viitor, de 0,5% din PIB, nu poate fi o tinta realizabila pentru ca nu se va reusi reducerea cheltuielilor, asa cum, optimist, au promis autoritatile romane. FMI a apreciat ca actualul cadru de masuri economice prezinta riscul ca Romania sa se integreze in Uniunea Europeana cu o competitivitate redusa si dezechilibre macroeconomice in crestere. Expertii Fondului mai critica si faptul ca introducerea cotei unice de impozitare, care a creat un minus de venituri de 1,5% din PIB la bugetul de stat, aproximativ un miliard de euro, nu a fost compensata decat prin masuri care au provocat nesiguranta in mediul de afaceri. Alte carente subliniate se refera la faptul ca veniturile guvernamentale ca pondere din PIB sunt considerabil mai scazute decat cele din UE, inclusiv din cele 10 noi state membre; ca a avut loc o cresterea nejustificata a salariilor din sectorul public care a contribuit la presiunile inflationiste; ca amendamentele aduse Codului Muncii nu sunt pe masura obiectivului de creare a unei piete a muncii flexibile si competitive si ca progresele in aplicarea masurilor de combatere a coruptiei au fost dezamagitoare.
Inutil sa mai spunem ca autoritatile romane cunosc problemele din jurul acestor critici. De altfel, multe dintre ele se regasesc si in Raportul de tara dat publicitatii saptamana trecuta de Comisia Europeana. Dar, din pacate, nu numai Bucurestiul a citit evaluarea FMI, ci si Bruxelles-ul, si ambasadele, si investitorii straini de care depinde atat de mult Romania, fapt care va avea un impact destul de puternic asupra perceptiei despre tara noastra. In schimb, reprezentantii Guvernului par destul de relaxati in declaratii si sustin ca impasul care a intervenit in relatia cu FMI nu trebuie dramatizat, mai ales ca o parte dintre conditiile impuse de Fond au fost considerate de acestia drept inacceptabile. Si este adevarat ca pentru respectarea stricta a unui deficit bugetar de 0,5% nu prea mai e loc de cheltuieli pentru infrastructura sau pentru alte proiecte mari, de genul pilonului doi de pensii. Iar, la urma urmelor, nu suntem nici prima, nici ultima tara care nu duce la bun sfarsit un acord cu FMI. De aceea singura problema de rezolvat este ca Executivul sa demonstreze ca poate pune la punct singur un plan de investitii si cheltuieli in asa fel incat sa evite niste dezechilibre si mai mari, adica o crestere in continuare a consumului si implicit a inflatiei. Ar trebui deci sa evite, ramas acum fara supravegherea FMI, adoptarea unor masuri populiste. Daca reuseste, va fi integral meritul sau. Daca nu, nu va putea da vina pe restrictiile Fondului. Este un risc pe care deja Cabinetul Tariceanu si l-a asumat. Iar raspunsul nu sta numai in economie, ci, mai degraba, in capacitatea Aliantei de a lasa deoparte competitia politica in favoarea coerentei in aplicarea politicilor economice.