Măsurarea dioxidului de azot din aer este acum mai eficientă datorită profesorilor de la Universitatea din Wuppertal. După îndelungi observaţii cu alte aparate de măsurat, au descoperit că acelea au numeroase defecte care nu furnizează informaţii exacte. Defectele pot fi: perturbaţii cauzate de anumite interferenţe cu alte gaze, durata prea mare a primirii informaţiilor, sensibilitate prea mare etc. Astfel, cercetătorii au inventat un nou aparat de măsurare a NO2.
Cum s-a născut această iniţiativă? La început s-au bazat pe faptul că acidul azotos (HNO2) este cancerigen şi, pentru că nu existau aparate de măsurat acest acid, oamenii de ştiinţă au creat un aparat cu ajutorul financiar al DBU (Deutsche Bundesstiftung Umwelt – Fundaţia Federală Germană de Mediu). În timpul cercetărilor, ei au descoperit că, de fapt, NO2 cauzează acest HNO2. Primul prototip (LOPAP 0 – Long Path Absorption Photometer) a fost îmbunătăţit şi construit pe un suport de plastic. Apoi, când au amplasat următorul prototip într-un mediu natural în Valencia, aparatul nu a furnizat informaţiile precise, din cauza unor interferenţe ale razelor solare. LOPAP 2 a fost corectat în această privinţă şi a primit un design compact şi practic. Au mai fost puse la punct câteva detalii, ca de exemplu eficacitatea lui şi în prezenţa smogului şi a soarelui puternic.
Astfel a rezultat produsul final, LOPAP 3, cu ajutorul DBU şi al firmei de electronică QUMA. Este format din trei componente: un laptop, o unitate centrală şi dispozitivul propriu-zis, ocupând mai putin spaţiu decât cele anterioare, cu timp de răspuns optim, cu marjă mică de eroare şi fiind ecologic. După cinci ani de muncă, chimiştii au ajuns la concluzia că producerea unui nou aparat de măsurat durează mult mai mult decât era prevăzut şi abia la punerea în practică a ideilor apar probleme. Astfel şi-au dat seama că e foarte important să analizeze şi să verifice în mod critic rezultatele la fiecare pas, pentru că, spun ei, „diavolul se află în detaliu”.
Se aşteaptă ca aparatul să aibă succes pe piaţă, deoarece NO₂ trebuie măsurat în toate ţările din două motive: o dată pentru evoluţia ştiinţei şi apoi pentru că UE impune o limită de 40µg/m3. Pentru promovarea acestuia s-au publicat articole în reviste internaţionale de specialitate, s-au organizat seminarii şi sesiuni de prezentare. Din păcate, politic nu se iau măsuri, deoarece este considerat prea scump şi pentru că există alte interese decât calitatea aerului şi, implicit, a vieţii oamenilor…
Kinga Caprontoy, Liliana Popa, Roxana Rebedeu
