3 C
București
vineri, 21 ianuarie 2022
AcasăSpecialUn model de business cu suflet

Un model de business cu suflet

Druckeria, asociaţia suporterilor echipei de fotbal a Politehnicii Timişoara, a reuşit să creeze un model de business moral. În urmă cu patru ani, un grup entuziast a decis să schimbe paradigma fotbalului românesc.

În 2012 a înscris ASU Poli, echipa fanilor, în campionatul municipal, spre amuzamentul şi compasiunea conducerii judeţene şi locale. Cei din urmă au mutat ACS -Recaş şi au tăguit-o cu numele de Poli. În 2016 s-a făcut bilanţul.ASU Poli a promovat în Divizia B, iar echipa edililor a retrogradat din A. În cei patru ani, suporterii şi-au finanţat echipa printr-un mecanism de tip socios.

La început au avut jucători amatori, lucrând ca voluntari, apoi au început să le plătească salariile. Încă din 2012 au proiectat un business sustenabil. Au plecat de la un plan de 2.000 de euro şi au ajuns la un buget de 220.000 de euro.

Asta în timp ce ACS, surata hrănită din bani publici, a înghiţit peste zece milioane de euro, fără a aduce bucurie cuiva. În campionatul recent încheiat, ASU Poli a reuşit să obţină maximul de puncte, cu minimum de bani. Un simplu indicator de eficienţă. Plecată în 2015 cu al 18-lea buget din Divizia C, aceasta a reuşit să devanseze team-uri mult mai bine finanţate.

Pentru competiţia 2016-2017 şi-a propus un buget de 700.000 de euro, mult mai mic decât al majorităţii concurentelor. „Afacerea” este condusă ca o corporaţie aparţinând capitalismului moral, impus de “The Caux Round Table”, o comunitate a liderilor business-ului mondial, care a fundamentat un nou concept, bazat pe doi piloni: kyosei şi demnitatea umană. 

În condiţiile în care în fotbal se vorbeşte doar despre milioane de euro, fanaticii timişoreni vor să demonstreze că se poate construi un business cu suflet.  Entuziasmul angajează, fortifică şi dă putere. Cu milioane de euro orice manager se poate descurca, ideea e să ştii cum să pleci de la zero. Şi aici trebuie studiată lecţia de economie dată de nişte “Terchea-Berchea”.

Nu ştiu dacă iniţiatorii proiectului de succes ASU Poli au studiat la şcoala lui Stephen Young sau la institutul Nexus al lui Rob Riemen. Cert e că ei pun în practica managementului sportiv, conştient sau inconştient, modelul corporativ social-etic, inspirat din principiile capitalismului moral, valabile pentru orice tip de companie, mică sau multinaţională, şi pentru orice tip de economie, tradiţională sau post-industrială.

“Ideea centrală a capitalismului moral este că succesul financiar sustenabil al unei companii depinde de măsura în care modelul său de afaceri încorporează principiul responsabilităţii sociale şi al obligaţiei de bună administrare. Capitalismul moral se bazează pe acea teorie a firmei conform căreia companiile generează cinci forme distincte de capital: reputaţional, social, uman, financiar şi fix”, aceasta reprezintă quintesenţa învăţăturii lui Stephen Young.

Maximizarea impactului fiecărui tip de capital necesită abilităţi speciale, morale, interpersonale sau de relaţionare. Standardele etice sporesc valoarea capitalurilor fixe sau circulante ale unei companii. Lucru cunoscut de foarte puţini membri ai castei directocraţiei de azi din România, majoritatea emanată din şcoala capitalismului de cumetrie. Ei sunt mai mult obedienţi structurilor de tip mafiot decât principiilor de guvernare curată.

Formele distincte de capital ale ASU Poli sunt: prestigiul brandului, entuziasmul fanilor, devotamentul jucătorilor, abonamentele suporterilor, cutia milei şi banii sponsorilor.

Să le luăm pe rând.

Prestigiul. Încă din primele ore ale lansării proiectului “Fotbal fără patroni”, gruparea Ultras a lucrat la cauză. Poli să fie campioană. Şi-a pus obiective îndrăzneţe, cu mijloace modeste, dar cu mult suflet. Încă de la primele meciuri, coregrafiile lor şi spectacolul pirotehnic au făcut ocolul planetei. Au adunat toate resursele interne şi internaţionale. Şi au adus ceea ce se cheamă suflet în afacere. Marketingul de produse aduce 20% din bugetul anual.

Abonamente. Fiecare membru cotizant primeşte trimestrial un raport financiar despre venituri şi cheltuieli. Prin procesul de transparenţă, unic în fotbalul românesc, poate chiar mondial, “acţionarii” ştiu pe ce li s-au cheltuit banii.

Cutia milei. Deşi un obicei religios, “cutia milei”, colorată în alb-violet, este deja cunoscută în vestul ţării. Până şi adversarii pun bani. De ce? Pentru că entuziasmul şi corectitudinea, dublate de performanţă, reprezintă factori coagulanţi. Oamenii investesc în ceea ce cred, nu în ceea ce li se spune să creadă. 

Sponsorizarea. Comunitatea business-ului local este implicată într-un plan de cross-marketing. Deţinătorii cardurilor de fidelitate au reducere de 10% la produsele şi serviciile companiilor finanţatoare. De mirul lumii a  fost mesajul conducerii clubului când a anunţat noul sponsor – o firmă de pompe funebre: „Viața e alcătuită din momente plăcute, memorabile, dar și din episoade triste, de care vrei să scapi cât mai repede. De primele se îngrijeşte Poli, de celelalte se ocupă partenerii de la Denisalex Funerary, prestatori de servicii funerare complete, de calitate și la prețuri foarte -bune”.

Entuziasmul. “Nu bunăvoinţa negustorilor ne va asigura bucatele, ci interesul propriu al acestora”, avea să spună înţeleptul economic Young. Cele cinci continente au fost creştinate, în urmă cu peste două mii de ani, de apostolii lui Iisus. Fără mijloacele moderne de comunicaţii, fără autostrăzi informatice, au reuşit pentru că au crezut în ceea ce fac. Şi poliştii au forţă şi determinare. Lucrarea lor nu e repetabilă. Însufleţirea nu se poate xeroxa. Ceea ce fac prin entuziasm druckerii… nu reuşesc alţii cu milioane de euro în conturi.

Jucătorii şi antrenorii. Hard-core-ul mecanismului de lucru este fabrica de rezultate. Jucătorii sunt porecliţi “băieţi în ghete”, antrenorii sunt domni profesori. Au cele mai mici salarii din Liga a II-a, dar cel mai mare entuziasm şi susţinere morală. Nu-şi propun câştiguri de moment, conducerea Druckeriei nici nu le-a impus altceva decât consolidarea puterii locale. Ei fac prin entuziasm ceea ce alţii nici nu pot mima cu mii de euro în buzunare. Ştiu toate cântecele fanilor. Sunt ca într-o familie. Trebuie să fii prea bun manager să ştii cum să-ţi motivezi angajaţii.

Mergeţi la Timişoara cu bloc-notes-ul, nu blocul, carnetul!

Afacerea lor socială este deja studiată în marile universităţi ale lumii.

Pentru că toate trebuie să aibă un nume, eu i-aş spune “Academia de vise frumoase”.

Grecii au condus lumea prin miturile esenţiale. De două mii de ani fac comerţ cu memoria afroditelor, cu ispitirea războinicilor, cu inspiraţiile Oracolelor, cu zeiţele şi templele lor de vis.

Esenţa mitului Poli stă în demnitatea umană, în respectul faţă de valori şi în interpretarea neaoşă bănăţeană a “kyosei”, ideogramă japoneză care simbolizează convieţuire şi conlucrare pentru binele comun.

Câţi kyosei sunt în FRF?    

Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a desconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă