Dupa esecul referendumului asupra Constitutiei europene, presedintele Frantei, Jacques Chirac, incearca o revenire in forta, impunand, impreuna cu noul premier, Dominique de Villepin, o echipa guvernamentala in care tabara fidelilor Palatului Elysee si-a consolidat considerabil pozitiile.
Saptamanalul britanic „The Economist” a sintetizat in numarul sau de saptamana aceasta opinia a numerosi analisti care estimeaza ca presedintele Chirac ar fi trebuit sa demisioneze. „Cauza problemelor Frantei nu este Europa, nici capitalismul mondial, nici socialistii rebeli, nici extrema dreapta, nici extrema stanga. Este domnul Chirac”, a scris „The Economist”, citat de AFP. „Incapacitatea sa de a fi onest fata de francezi in ceea ce priveste necesitatea reformelor se intoarce sa il bantuie. Din acest motiv, un raspuns mai bun din partea sa (decat schimbarea premierului) ar fi fost sa urmeze exemplul lui Charles De Gaulle, dupa pierderea unui referendum, in 1969: sa isi accepte responsabilitatea si sa demisioneze”, continua prestigiosul saptamanal britanic.
In loc de aceasta, Chirac a ales sa isi „cosmetizeze” esecul, sacrificandu-l pe Jean-Pierre Raffarin si numindu-l ca premier pe unul dintre colaboratorii sai cei mai fideli, Dominique de Villepin. Celelalte numiri din noul cabinet, anuntate joi seara, confirma tendinta „oamenilor presedintelui” de a-si strange randurile. Michele Alliot-Marie pastreaza portofoliul Apararii, iar Philippe Douste-Blazy, fostul ministru al Sanatatii in guvernul Raffarin, preia portofoliul mult mai important al Afacerilor Externe, inlocuindu-l pe Michel Barnier, care plateste pentru pro-europenismul sau. O singura concesie: popularul Nicolas Sarkozy, candidatul cu cele mai mari sanse in viitoarele alegeri prezidentiale, pe care multi francezi l-ar fi preferat ca premier, a revenit la conducerea Ministerului de Interne, preluand si amenajarea teritoriului, el detinand si functia de vicepremier. Este singurul dintre cei 15 ministri plini si 16 ministri delegati din noul cabinet care are titlul de „ministru de stat”. De altfel, presa l-a supranumit „primul ministru bis”. Bine calculat jocul lui Chirac: Sarkozy, cu atata responsabilitate, are toate sansele de a se compromite pana la prezidentiale.
Cu o formula redusa, noul guvern incearca sa castige in eficienta si viteza de reactie pentru a putea face fata marilor provocari care ii stau in fata: somajul si politica europeana, in noua conjunctura internationala. Cat de eficient va fi un guvern al carui premier simte in ceafa rasuflarea lui Sarkozy, este predictibil. Astfel incat poate fi caracterizat prin expresiile „un guvern bicefal” sau „doua sabii intr-o teaca”.
