Aterizat zilele trecute pe Bega pentru, chipurile, evaluarea spitalelor din regiunea de dezvoltare Vest, ministrul Nicolaescu ne-a luminat: cel putin noi, timisenii care platim lunar asigurare de sanatate, suntem niste fraieri. Pentru ca numai fraierii nu beneficiaza de drepurile care le sunt conferite de lege, nu-i asa?
Ce altceva pot intelege miile de banateni care sunt asigurati, dar nu ajung niciodata la medicamente gratuite sau compensate, ca sa nu mai vorbim de analize gratuite, din zicerea ministrului la Timisoara: „cine nu le face copiilor analize nu respecta legea, iar asiguratii nu stiu sa solicite drepturile pe care le au”. Acelasi combativ fruntas liberal ne invata si cum ar trebui sa actionam: „noua lege prevede existenta contractului individual intre asigurat si Casa de Asigurari de Sanatate, ceea ce va permite asiguratului sa se indrepte impotriva celor ce incalca legile”.
Cu alte cuvinte, interminabilele cozi de la farmacii ar trebui sa se mute la registraturile judecatoriilor, unde fiecare asigurat caruia i se refuza accesul la serviciile medicale pentru care plateste regulat atat el, cat si angajatorul, sa cheme la bara Casa Judeteana de Asigurari. Teoretic, lucrurile par simple. Practic insa, ma intreb cati dintre asigurati au energia, timpul si norocul sa obtina o dovada scrisa de la toate farmaciile din judet care au contract cu Casa sau, in cazul ideal, chiar de la institutia care gestioneaza banii asiguratilor, care sa ateste faptul ca nu li s-a onorat o reteta gratuita sau compensata sau efectuarea unui set de analize.
Pentru ca, invariabil si in ciuda tuturor evidentelor, responsabilii Casei de Asigurari sustin luna de luna ca mai sunt zeci de farmacii care nu si-ar fi epuizat plafoanele financiare. Este raspunsul standard oferit asiguratilor care n-au mai gasit in 2 iunie nici o farmacie dispusa sa le onoreze o reteta compensata sau gratuita. Asta si pentru ca s-a ajuns la un lucru absolut normal in astfel de situatii: toate rudele si cunostintele angajatilor si patronilor de farmacii sunt primii asigurati carora li se onoreaza retetele. Cei care stau la cozi cu noaptea in cap in prima zi a lunii trebuie sa stie ca o buna parte a „plafonului” a fost deja consumata inainte de deschiderea farmaciilor.
Viata ne-a aratat ca acesta este raspunsul societatii in momentul in care cererea pietei pentru un produs este mult mai mare decat oferta. Si aici nu este vina farmacistilor, pentru ca oricine ar proceda la fel…
Numai cei care administreaza banii nostri, ai asiguratilor, nu se simt cu nimic vinovati…
