24.2 C
București
joi, 25 iulie 2024
AcasăSpecialUn film de referinta

Un film de referinta

Considerata una dintre cele mai bune productii despre lumea infractorilor, "Cacealmaua" este un film incantator, care nu a imbatranit odata cu trecerea anilor. A fost nevoie sa se scurga zece ani de la premierea peliculei "Tom Jones" (1963), pana cand o alta comedie, "Cacealmaua" ("The Sting"), sa castige Oscarul acordat celui mai bun film. Cu actori de exceptie, cu un scenariu elaborat, plin de momente de suspans si cu un final surprinzator, filmul este de referinta in istoria cinematografiei si unul dintre cele mai premiate si mai iubite filme din toate timpurile.

Scenaristul David S. Ward a conceput un scenariu care pastreaza universul delincventei din anii ‘30, o perioada de recesiune propice dezvoltarii banditismului. Este o comedie rautacioasa si nostalgica despre America acelor ani, un joc complicat plasat in Chicago, in 1936. Doi escroci – Johnny Hooker (Robert Redford) si complicele lui, Luther Coleman (Robert Earl Jones) reusesc sa fure 10.000 de dolari. Din nefericire pentru ei, proprietarul banilor, Doyle Lonnegan (interpretat de terificul Robert Shaw, cu doar un an inainte de o alta performanta de top a sa in "Falci"), este si seful mafiei din oras, care, furios, trimite ucigasi pe urma celor doi hoti. Luther este ucis, iar Johnny este hotarat sa-l razbune. Pentru aceasta, il contacteaza pe Henry Gondorf (Paul Newman), care pune la cale o operatie de anvergura, un flagrant prin care sa-l ridiculizeze pe Lonnegan si sa-i sustraga cat mai multi bani.

Cu toate ca pe alocuri filmul este dur, ramane in esenta o comedie; drama nu devine niciodata prea serioasa si portretele gangsterilor nu sunt foarte realiste. Jocul actorilor este in acelasi timp comic si dramatic, asemenea personajelor pe care le intruchipeaza.
"Cacealmaua" reuneste chiar si pentru rolurile secundare o serie de nume mari, printre care Robert Shaw, Charles Durning, Ray Walston sau Eileen Brennan. Dar succesul filmului se datoreaza in principal alaturarii a doua nume legendare: Paul Newman si Robert Redford.  Regizorul George Roy Hill a adus impreuna pentru a doua oara (si ultima) aceste doua staruri, incercand sa obtina efectul primei lor colaborari, care a avut loc cu patru ani inainte, pentru comedia "Butch Cassidy and the Sundance Kid".

Paul Newman si Robert Redford se aflau in faza de maxim succes in anii ‘70, cand s-a turnat filmul, si amandoi aratau mai tineri decat erau in realitate. Schimburile de replici pe care le-au avut in film au fost mai degraba banale, asa ca amandoi si-au lasat infatisarea sa lucreze pentru ei. Cu cei mai frumosi ochi albastri din istoria Hollywood-ului si cu o comunicare excelenta in fata camerei, i-au dat peliculei un farmec greu de egalat. Nu degeaba incercarea de reeditare a acestui succes, "Cacealmaua II", a fost un esec. Cele doua vedete au o legatura atat de puternica, incat multa vreme nu se simte ca din naratiune lipseste prezenta unei femei. Iar prietenia lor este la fel de frumoasa ca in primul film jucat impreuna.

Povestea este impartita in capitole, asemenea unei serial, fiecare cu farmecul ei si cu un final in suspans, mentinut pana in ultima clipa. Filmul este regizat in maniera proprie a lui George Roy Hill, adica foarte impersonal si mecanic. Totusi scenariul este plin de intoarceri neasteptate si surprize la tot pasul, actiunea este bine compusa, iar umorul inteligent.
La crearea atmosferei a contribuit intens folosirea in exces a pieselor interpretate la pian apartinand stilului "Ragtime" (care de fapt era deja demodat in anii ‘30), cu ritmuri usoare si dinamice, bine potrivite actiunii, care au si devenit o marca a filmului. Muzica originara ii apartine lui Scott Joplin si a fost scrisa intre anii 1900 –1910. A fost adaptata pentru "Cacealmaua" de catre Marvyn Hamlisch si a devenit foarte populara dupa lansarea filmului.

Nominalizata in 1973 la zece categorii ale premiilor Oscar, "Cacealmaua" a castigat sapte dintre ele. A fost si prima pelicula premiata cu un Oscar, ce a avut ca producator o femeie: Julia Phillips (alaturi de sotul sau, Michael Phillips, si de Tony Bill). Filmul a castigat o suma impresionanta de bani. Destui critici au considerat ca filmul nu merita nici macar o nominalizare si ca doar succesul comercial pe care l-a avut a determinat rasplata in statuete primita de "Cacealmaua".

Din culise
» Filmul are la baza povestea adevarata a fratilor Gondorf, care au organizat o cacealma celebra in 1914. Spre deosebire de povestea din film, cei doi frati si-au sfarsit actiunea in inchisoarea Sing Sing, de unde au fost eliberati in 1924.
» Scenaristul Ward a scris intriga gandindu-se la Robert Redford, dar acesta nu a acceptat sa filmeze decat cu un regizor consacrat. Asa ca producatorii s-au gandit la George Roy Hill, care lucrase deja cu Redford in 1969. Acestuia i-a placut scenariul, ceea ce nu l-a impiedicat sa-l retuseze pentru a fi mai dinamic.
» Realizatorul ar fi vrut sa filmeze in decoruri reale, dar, in lipsa mijloacelor, s-a multumit cu studiourile Universal. Unele dintre decoruri pot fi recunoscute de cinefilii versati din alte lung-metraje, cum este barul unde asteapta Redford, care apare si in "Inapoi in viitor", filmul lui Steven Spielberg din 1985
» Redford a vazut pentru prima data in anul 2004 Oscarul obtinut de "Cacealmaua" la categoria "cel mai bun film"

Premii
» Premiul Oscar pentru:
– Cel mai bun film
– Regizor: George Roy Hill
– Scenariu: David Ward
– Scenografie: Henry Bumstead, James Payne
– Coloana sonora: Marvyn Hamlisch
– Montaj: William Reynolds
– Costume: Edith Head

» 3 nominalizari la Oscar pentru:
– Cel mai bun actor: Robert Redford
– Imagine: Robert Surtees
– Sunet: Ronald K. Pierce and Robert Bertrand

» Nominalizare la Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu

» Castigator al Golden Screen, Germania, pentru cel mai bun film – in 1975

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă