Teatrul Luni, varf de lance al teatrului independent, este deschis oricarui proiect de teatru experimental si, din 1997 cand s-a infiintat, a inregistrat numeroase succese. De asta data, prezinta "Concretii", un spectacol experiment, superficial, un exercitiu teatral scolaresc.
Teatrul Luni se adreseaza unui public special, spectatorilor tineri. In functie de cerintele sale isi selecteaza repertoriul acest teatru independent. si de asta data optiunea repertoriala este de exceptie, textul lui Vladimir Sorokin avand o tinta precisa, tinerii. Scriitorul rus, interzis pana la destramarea URSS, nascut in 1955, ramane unul din reprezentantii apreciati ai curentului postmodernist din Rusia. Eroii sai din "Concretii" sunt trei tineri, Masa, Masenka si Kolea care traiesc intr-o lume suprarealista a unui posibil viitor. Ei vor sa aiba o existenta "cool", asa cum incearca si o anume parte din tinerii nostri contemporani.
Pentru cei trei sexul si violenta sunt principalele preocupari. Limbajul lor alambicat este incarcat de expresii straine spectatorilor, carora li se inmaneaza la intrare spre lamurire si o foita cu un mini "dictionar de terminologie chineza". Limbajul mai este si trivial, prin o serie de cuvinte repetate obsesiv, cu o conotatie sexuala. Vladimir Sorokin propune astfel un portret dur al tinerilor furati de "moda" abuzurilor, obsedati de sex si droguri. Ei sunt victimele unei societati bolnave care ii ignora si isi aleg refugiul intr-o lume falsa. Scrierea lui Vladimir Sorokin are incontestabile valori prin mesajul de avertizare asupra pericolului ce poate afecta tanara generatie neglijata de societate. Pentru a fi ilustrat teatral limbajul scriitorului rus presupune insa si o atenta documentare a realizatorilor asupra curentului postmodernist, asupra tendintelor de suprarealism provocatoare ale continutului.
Regizorul Alexandru Mihaescu a tratat superficial scrierea, ca pe un exercitiu pentru efecte soc, fara sa le descopere motivatii, fara sa le sublinieze prin nimic substratul ideatic. De la vorbirea alambicata pe care o foita "dictionar" nu o poate explica, pana la miscarea scenica si indrumarea actorilor, ilustrarea teatrala e exagerata in efecte derizorii, lipsite de motivare. Personajele parca ar fi niste extraterestri ce tipa fara rost, vorbesc strident, dar nu comunica mai nimic din starea la care au ajuns. Evoluand intr-un spatiu neconventional, ele sunt puse sa intre in relatie interactiva cu spectatorii de la mese, dar infaptuiesc superficial aceasta relatie strict necesara sustinerii spectacolului. Regizorul prezinta doar niste… nebuni care, dupa zece minute, e posibil a te plictisi prin manifestarile lor. Exploziile de nebunie nu tin cont si de substanta cauzei producerii lor. Personajele devin niste paiate, nu victime credibile ale unei societati traumatizate.
Costumele imaginate de Carmen Secareanu, lipsite de accesorii si un croi functional creionarii personajelor nu trimit spre un sens al preferintelor acestor tineri ce au apelat la astfel de vesminte. Proiectiile video pe mica scena imbracata in alb urmeaza aceeasi linie a exagerarilor fara o consistenta motivare. Mai trist este ca viziunea regizorala, ce transforma suprarealismul intr-o oarecare bascalie, afecteaza interpretarea tinerilor actori. Andreea Bibiri este un talent consacrat prin numeroase alte partituri. Actrita incearca acum, si reuseste cu greu, sa dea o linie explicativa comportamentului Masei. Uneori revolta ei are consistenta dramatica, transmite disperarea celei care crede ca sexul si drogul ii pot motiva existenta. Katia Pascariu, care a realizat un rol de exceptie in "Ultima femeie a seniorului Juan" la Teatrul Odeon, in "Concretii" se zbate inutil sa caracterizeze personajul ce apare drept o caricatura stangaci desenata.
In Kolea, Marius Damian nu reuseste decat sa socheze prin rostirea racnita a replicilor. Exagerarile sale vocale i-ar putea afecta glasul. In acest spectacol totul e "mega aiurea", nu se comunica emotional nimic, dovada si aplauzele anemice de la finalul reprezentatiei prin care se incerca rasplatirea eforturilor depuse de acesti tineri actori stimati. Regia nu a reusit sa sugereze prin ilustrarea teatrala cauzele furiei acestor revoltati ce apeleaza la un limbaj criptat si trivial.
"Concretii" este un spectacol ce nici macar nu socheaza sau te poate revolta, ramane doar un exercitiu caznit de regie cu pretentii de originalitate, o joaca de-a postmodernismul neinspirat dirijata regizoral.
"Concretii" dupa Vladimir Sorokin Distributia: Andreea Bibiri, Katia Pascariu si Marius Damian Regia: Alexandru Mihaescu Live – Vjing: Cinty Costumele: Carmen Secareanu Asistenta: Bogdan Dragoi.
