Se amplifica starea de incertitudine a premierului. Nu neaparat din cauza lui Basescu sau a PD, cum motiveaza unii, ii merge prost primului ministru. De data asta, Tariceanu este lovit puternic din interiorul partidului, de la varful PNL lansandu-se acuzatii grave asupra unui lider invinuit, printre altele, de supunere exagerata fata de Cotroceni.
Am facut un inventar si n-am auzit de un transfer al lui Crin Antonescu in opozitie. Il stiam un politician dur mai ales cu ex-primarul general, pe care nu l-a iertat niciodata, nicidecum cu propriul sau sef de partid. Satul poate de greselile comise peste masura, vedeti rateul cu prima nominalizare pentru postul de comisar european, liberalul nu s-a mai putut abtine si l-a acuzat direct, ca un veritabil opozant, pe seful Guvernului, afirmand ca esecul privind desemnarea lui Vosganian reprezinta un dezastru pentru PNL, iar Tariceanu se dovedeste un incapabil. Nu stiu daca Basescu, aflat in relatii incordate cu Palatul Victoria, a fost vreodata atat de nemilos cu primul minstru. Nici macar atunci cand a regretat ca l-a desemnat ca premier nu a vorbit de incompetenta. De o cardasie cu grupuri de interese – da. Poate nici Stolojan, si avea motive destule, nu l-a atacat atat de virulent pe Tariceanu asa cum a facut-o vicepresedintele PNL intr-o interventie TV. Un sef liberal din Craiova i-a sugerat sec liderului de la centru sa demisioneze, fara sa-l faca incompetent. In cazul de fata, cu toate ca tin seama de faptul ca Antonescu a reactionat la suparare (i-a fost refuzata propunerea de modificare a statutului PNL pentru infiintarea functiei de presedinte executiv), nu pot sa nu remarc tonul foarte violent al nemultumirii venite din varful PNL. Un imbold pentru cei dispusi sa plece din partid.
Judecand atent insa fondul reclamatiilor, nu cred ca pe Antonescu l-a luat gura pe dinainte. Cunoaste bine cum functioneaza partidul din cauza managementului politic neperformant al lui Calin Popescu Tariceanu. Totodata, mai stie de ce creste presiunea asupra liderului liberal atunci cand trebuie sa ia decizii importante. Faptul ca vorbeste de un posibil dezastru nu ma surprinde. Poate termenul ales este prea dur, dar nu este lipsit de realism. PNL se clatina, vezi scaderea in sondaje, iar premierul gafeaza ca un novice. Daca s-a ajuns ca membrii unor organizatii teritoriale sa conteste conducatorul, inseamna ca PNL, un partid cu pretentii, prezinta simptomele unui bolnav de astm. Se sufoca atat din cauza subrezeniei democratiei interne de partid, cat si a neputintei unui lider de a intelege ce riscuri implica luarea unei decizii fara o consultare mai larga. Esecul privind prima nominalizare pentru functia de comisar european, balbaiala generala care a lasat masca opinia publica nu-i apartin doar lui Tariceanu, ci si celorlalti politicieni care ii canta in struna. Or, din ce vad, Crin Antonescu pare ca s-a saturat de gafeuri. Sa fiu scuzat, dar pe premier l-a durut undeva de criteriile privind alegerea candidatului. Apoi, mi se pare o prostie incercarea de a transforma esecul intr-o victorie. O victorie a prostiei! Barroso ne trimite omul acasa, iar liberalii il lauda pe Tariceanu pentru ca i-a soptit lui Vosganian: „Las-o moarta, Varujane!” Cu aceasta mentalitate vrea PNL sa-l manance fript pe Stolojan, care le „fura” liberalii in teritoriu?
Nu am resentimente fata de premier. Au fost zile cand i-am apreciat dorinta de a nu cobori din trenul guvernarii la prima halta. Dar incapatanarea sa de a-l sustine pe V.V., avandu-l pe Leonard Orban in cartile lui Barroso, nu pot sa o vad decat ca pe un act nechibzuit, daunator pentru PNL.
