România are puține șanse să adere la zona euro până în 2019 așa cum și-a propus, după cum lasă să se înțeleagă Valdis Dombrovskis, vicepreședinte al Comisiei Europene pentru Zona Euro și Dialog Social.
Din punctul lui de vedere, lucrurile sunt ceva mai complicate decât le văd oficialii de la București, iar oficialul european îi sfătuiește pe liderii români să-și propună ca țintă mai întâi un termen pentru aderarea la Mecanismul European al Ratelor de Schimb II (ERM II), fiindcă acesta este primul pas spre trecerea la euro. Dombrovskis atrage atenția că “e nevoie de cel puțin trei ani între aderarea la ERM și intrarea efectivă în spațiul euro”, ceea ce, adaugă oficialul european, “reprezintă unele provocări” pentru România. Fost premier al Letoniei (2009-2014), Valdis Dombrovskis înțelege pericolul rusesc mai acut decât mulți alți oficiali europeni și spune că prezența NATO în flancul estic ar trebui să fie însoțită de “instrumente prin care să se poată răspunde la propaganda rusească, tot mai intensă, nu doar în statele baltice, dar și în multe altele”.
Comisia Europeană a introdus România la începutul acestui an pe lista statelor cu “dezechilibre macroeconomice care necesită monitorizare și acțiuni la nivel de politici”. Se pot observa între timp unele semne de progres?
V.D.: Aș face la început câteva observații generale, fiindcă dacă ne uităm la performanțele macroeconomice ale României în ultimii ani putem vedea eforturile serioase pe care țara le-a făcut pentru reducerea dezechilibrelor macroeconomice și pentru îmbunătățirea fiscalității. Am văzut reformele pe care România le-a făcut și mai ales creșterea economică substanțială, care este peste media europeană. Potrivit previziunilor Comisiei Europene, creșterea economică a României va fi de 2,7 la sută anul acesta și de 2,9 procente anul viitor, iar poziția sa fiscală este stabilă. Ne așteptăm ca deficitul bugetar să fie de 1,5 la sută din Produsul Intern Brut atât anul acesta, cât și cel viitor. Dacă anul trecut performanțele economice ale României s-au încadrat în Programul de asistență privind balanța de plăți, acum, când acest program se încheie în luna septembrie a acestui an, lucrurile încep să se așeze. În ceea ce privește dezechilibrele din România, există anumite slăbiciuni, cum ar fi, spre exemplu, investiții străine nete reduse, capacitatea de export pe termen mediu, și trebuie luate măsuri pentru redresarea acestora. Întorcându-mă la întrebarea pe care ați pus-o, România a făcut multe lucruri anul trecut, iar efortul trebuie dus mai departe: e nevoie să vedem programul național de reforme, care trebuie pregătit până la mijlocul lunii aprilie și care ne va arăta care sunt intențiile României pentru identificarea și redresarea dezechilibrelor economice.
Cât de riscante este pentru România noul Cod Fiscal și reducerea TVA?
V.D.: Este riscant, așa cum am menționat la întâlnirile pe care le-am avut la București, în sensul că ar putea anula lucrurile bune făcute anterior. Le-am împărtășit îngrijorările Comisiei Europene în acest sens parlamentarilor și reprezentanților Guvernului român, inclusiv premierului Victor Ponta, pentru că, potrivit Comisiei și evaluărilor Fondului Monetar Internațional, va apărea un efect fiscal major și nu vedem nici o modalitate prin care Guvernul român l-ar putea compensa.
Mai exact care ar fi aceste efecte negative?
V.D.: Stabilitatea financiară este legată de performanța economică. Deci stabilitatea financiară trebuie păstrată pentru a nu afecta performanțele economice ale țării
Înainte de a aproba Noul Cod Fiscal, Guvernul de la București a discutat aceste măsuri cu reprezentanții Comisiei Europene?
V.D.: Nu, nu înainte. Dar încă discutăm cu autoritățile române despre îngrijorările Comisiei și căutăm soluții pentru a nu periclita sustenabilitatea fiscală a țării.
Ce ar trebui să facă România pentru a deveni membră a Eurozonei?
V.D.: Am discutat aceste lucruri la Parlament și la Guvern. Ca vicepreședinte al Comisiei Europene responsabil pentru eurozonă, salut decizia României de a se alătura zonei euro. Desigur, e nevoie ca anumiți pași să fie făcuți înainte de a adera: în primul rând, este vorba despre o reală convergență a economiei și despre capacitatea econimiei de a absorbi în egală măsură șocurile interne și externe. Sunt convins, pe de altă parte, că statele din zona euro vor fi foarte atente la acest aspect, ținând cont de experiențele negative din ultimii ani legate de criza zonei euro și de faptul că mai multe state ale eurozonei au avut nevoie de programe de salvare. Din punct de vedere procedural, primul lucru pe care trebuie să-l facă România este să adere la Mecanismul European al Ratelor de Schimb II (European Exchange Rate Mechanism – ERM II – nota „României libere“), care în cazul României presupune unele modificări de politică monetară: e nevoie ca România să aibă o rată de schimb fixă, ceea ce înseamnă că trebuie să fixați moneda națională în funcție de euro, după care să asigurați convergența reală și nominală. Procesul va lua minimum trei ani, din momentul în care țara aderă la ERM II. Acesta este primul pas care trebuie discutat, deci e nevoie să aveți mai întâi ținta și termenul de aderare la Mecanismul European al Ratelor de Schimb II și abia apoi să proiectați aderarea la euro.
Credeți că România ar putea să treacă la euro înainte de 2020, așa cum și-a propus?
V.D.: După cum v-am spus, în primul rând trebuie ca România să adere la Mecanismul European al Ratelor de Schimb II (ERM II) și e nevoie de cel puțin trei ani între aderarea la ERM II și intrarea efectivă în spațiul euro. Ar trebui ca România să-și propună un termen de a intra în Mecanismul European al Ratelor de Schimb II și abia apoi să-și propună o dată pentru trecerea la euro. Aderarea la zona euro la termenul propus de România (2019) ar presupune că țara trebuie să adere, cel târziu anul viitor, la ERM II în 2016, ceea ce reprezintă unele provocări.
Aveți la Comisia Europeană anumite studii care să arate ce se va întâmpla dacă Grecia va părăsi Eurozona. Ce implicații vor fi asupra euro și în general asupra economiei europene?
V.D.: Uniunea Europează în interiorul scenariului în care Grecia continuă în Eurozonă și în acest moment avem discuții tehnice privitoare la programul de salvare al Greciei. Este important, firește, să ne putem baza pe angajamentul Atenei, care să implementeze condiționalitățile programului. Avem ca termen sfârșitul lui aprilie pentru a finaliza negocierile tehnice. Dar încă o dată spun, că noi lucrăm pe baza scenariului pozitiv în care Grecia rămâne în interiorul zonei euro.
Aveți totuși și un scenariu negru?
V.D.: Potrivit Tratatului European, a fi membru în Eurozonă este ceva irevocabil, mai precis aderarea la zona Euro este irevocabilă, așa că lucrăm cu scenariul potrivit căruia Grecia este și rămâne la euro.
Ce părere aveți despre înființarea Băncii Asiatice pentru Investiții și Infrastructură, care-și propune să fie o rivală a Băncii Mondiale și să joace un rol cheie în răspândirea „soft power“-ului chinez?
V.D.: Sunt multe țări care au decis să se alăture acestei bănci de investiție, dar Comisia Europeană nu are nici un fel de comentarii specifice făcute în acest sens.
Dar dacă va deveni un jucător important ar putea avea efecte asupra Uniunii Europene?
V.D.: Este prematur să vorbim despre implicațiile acestei bănci.
Credeți că sancțiunile impuse Rusiei ar trebui să fie mai dure dacă Rusia nu va renunța la Crimeea?
V.D.: Există o concluzie clară a Consiliului European cu privire la sancțiunile împotriva Rusiei. În primul rând sancțiunile sunt legate de acordurile de la Minsk. Următoarea etapă de evaluare a sancțiunilor va fi în iunie și va depinde de situația de pe teren. Dacă va fi o reală escaladare a situației e posibil să asigurăm controlul efectiv al frontierei ucraineano-ruse pentru a preveni furnizarea de arme și trimiterea soldaților ruși pentru a lupta de partea rebelilor. Dacă vedem că Rusia începe să joace un rol constructiv iar conflictul se reduce, sancțiunile ar putea să nu fie prelungite. Totul depinde de ceea ce se întâmplă la fața locului, iar Uniunea Europeană va continua să nu recunoască anexarea ilegală a Crimeei.
Crimeea nu a fost subiectul nici unuia dintre acordurile de la Minsk. Faptul că Rusia păstrează Crimeea va fi pedepsit?
V.D.: Eu am menționat concluziile Consiliului European, care vorbește despre acordurile de la Minsk și despre nerecunoașterea anexării Crimeeii.
Ca fost premier al Letoniei, credeți că Rusia ar putea destabiliza flancul estic al Uniunii Europene în perioada următoare?
V.D.: Cu siguranță că au un interes în statele baltice, dar și în alte state din regiune, pe care Rusia le-a amenințat. Ucraina nu este prima țară care suferă de pe urma agresiunii Rusiei, înaintea ei a fost Georgia. Atenția noastră ar trebui să se concentreze acum asupra capacităților noastre de apărare, incluzând o prezență mai substanțială a NATO în zonă în statele baltice, dar și instrumente prin care să se poată răspunde la propaganda rusească, tot mai intensă, nu doar în statele baltice, dar și în multe altele.
Comisia Europeană are astfel de instrumente pentru a combate propaganda rusească?
V.D.: Cel mai bun instrument este acela de a furniza informații clare și reale către cei care urmăresc programele din țările noastre, căreia i se adresează și propaganda rusească. Există și discuții despre felul în care Uniunea Europeană ar putea să furnizeze surse alternative de informații în limba rusă.
Ce fel de surse?
V.D.: Mă refer la știri echilibrate despre ceea ce se întâmplă în Rusia sau în Ucraina, pentru a nu lăsa să se manifeste doar mașina de propagandă de la Moscova.
Uniunea Europeană ar putea finanța anumite trusturi mass-media?
V.D.: Discutăm acum despre ce ar trebui să facem.
Există un buget pentru acest fel de probleme?
V.D.: Nu pot să spun nimic acum despre pașii specifici ce vor urma, înainte de a lua o decizie în acest sens.
Ar putea fi finanțată într-o anumită măsură și mass-media din statele baltice, Polonia sau România pentru a face față războiului propagandistic început de Rusia?
V.D.: Discutăm foarte mult cum poate fi limitată propaganda în statele baltice, dar și alte state din estul Europei.
