Vacanta estivala s-a terminat pentru ministrii Afacerilor Externe din statele Uniunii Europene, care se intalnesc astazi si maine in Tara Galilor pentru a vorbi despre Turcia. Nu despre plajele turcesti, unde nenumarati europeni, daca nu chiar ministrii insisi, s-au bronzat vara asta, ci despre Turcia ca tara care vrea sa adere la UE si careia UE i-a promis deschiderea negocierilor de aderare pe 3 octombrie. Problema e ca printre „Cei 25” sunt unii carora statul la soare nu prea le-a priit si ar cam vrea sa reprogrameze negocierile la Sfantu Asteapta sau, ca sa se faca mai bine intelesi in zona, la calendele grecesti.
Nu-i vorba, nici turcul nu inghite tot ce-i serveste coana Europa. Pe la sfarsitul lui iulie, taman cand ardea soarele mai tare la Kusadasi, tara semilunii a semnat un acord privind extinderea uniunii sale vamale la noii membri ai UE, printre care si Cipru. Dar turcii au tinut sa precizeze ca refuza in continuare sa recunoasca statul cipriot cu capitala la Nicosia.
Vestea ca urmasii lui Baiazid se incapataneaza sa nu accepte legitimitatea Ciprului a picat extrem de prost la Paris. Premierul francez, Dominique de Villepin, a replicat ca ar fi „de neconceput” ca UE sa deschida negocieri de aderare cu o tara care nu recunoaste legitimitatea unuia dintre membrii Uniunii.
A trecut asa aproape toata luna august si, cand toata lumea credea ca a fost doar o insolatie trecatoare, s-a „basicat” foarte tare insusi Jacques Chirac. In saloanele elizee, presedintele francez i-a spus sefului Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, ca atitudinea Turciei „pune probleme politice si juridice, nefiind in ton cu ce se asteapta din partea unui candidat la aderare”. In ultimele zile, din lipsa de aliati, oficialii de la Paris s-au mai domolit. Ministrul de Externe, Philippe Douste-Blazy, a spus ca „Franta nu vrea sa deschida o noua criza in Europa”.
Insa criza izbucnise deja. Ministrul austriac de Externe, Ursula Plassnik, a redescoperit ideea mai veche ca Turciei i s-ar putea propune „o alternativa mai realista” decat aderarea la UE, anume „un parteneriat privilegiat” cu UE. O manevra fireasca, avand in vedere ca doar 10% din populatia Austriei ar aproba aderarea Turciei. La fel de „entuziasti” sunt si germanii in aceasta privinta, motiv pentru care liderul crestin-democratilor, Angela Merkel, si-a afirmat deschis opozitia fata de primirea Turciei in UE.
Simtind ca Europa e tot mai departe, ministrul turc de Externe, Abdullah Gul, a lansat o campanie de urmarire si pedepsire. L-a acuzat pe Jacques Chirac ca doreste sa „exploateze” dosarul cipriot in scopuri electorale si a calificat ideea parteneriatului privilegiat drept „ilegitima si imorala”. In opinia sa, mergand pe acest drum, vor fi „zadarnicite eforturile comune depuse de aproape o jumatate de secol” si se va ajunge la „deteriorarea relatiilor” Turciei cu cele 25 de state membre ale UE.
Inaintea reuniunii care se deschide azi in orasul galez Newport, comisarul european pentru Extindere, Olli Rehn, a incercat sa calmeze spiritele. El a indemnat statele UE sa-si respecte angajamentele asumate si sa inceapa negocierile cu Turcia pe 3 octombrie. In acelasi timp, le-a cerut autoritatilor de la Ankara sa faca mai multe concesii in problema Ciprului. Toamna nu-i ca vara.
