De la episodul aliantei cu PRM, PD-L nu a mai venit cu nimic semnificativ pe piata ideilor politice. Emil Boc s-a repezit cu ultima motiune de cenzura de parca asupra Romaniei s-au abatut nori negri. Dupa ce a inceput campania electorala pentru legislative si cand mai sunt 20 de zile pana se schimba Guvernul, sa depui o motiune de cenzura este un gest bramburistic. Oricum, Guvernul ramane in functie mai mult de 20 de zile si daca motiunea ar trece. Pentru o luna orice partid de opozitie lasa Guvernul sa-si duca mandatul pana la soroc. PD-L a insistat insa pe motiunea de cenzura, sa vada tot poporul ca are sustinerea PRM. In plus, s-ar realiza si dorinta sa ascunsa privind amanarea alegerilor. Macar PRM s-a exprimat pe fata pentru amanare.
"Succesurile" aliantei PD-L–PRM vor deveni cu adevarat durabile daca motiunea de cenzura reuseste. si e ceva daca PRM sustine motiunea "neconditionat". Bichinetiul peremist vasluian declara recent intr-o emisiune ca PRM sustine cealalta motiune, cea simbolica. Daca PRM sustine pe fata motiunile PD-L, se mai indoieste cineva de alianta PRM–PD-L? Bichinet chiar a detaliat: "Traian Basescu mai asculta si de PRM". Un fel de "noi cu voi". O dovada a cardasiei este anuntul PRM ca va vota toate motiunile simple ale PD-L, desi nu le vazuse nimeni (dintre cei 322, cati or mai fi ramas de cand PRM e cu noi?).
Sa speram ca motiunea care se dezbate luni urmareste doar spectacolul pentru ca alianta PD-L–PRM ar fi in stare sa depuna una si impotriva Sfantului Sisoe. Aceasta alianta atipica, contextuala (Boc i-a mai zis si "schimb de functii parlamentare"), a aparut in urma panicii electorale care a cuprins PD-L. Miza este electoratul PD-L, ramas pe drumuri. Emil Boc a tinut-o gaia-matu ca a fost vorba de o "chestiune administrativa". Specialist in drept constitutional, sa fi uitat ca la Senat se face politica, si nu administratie?
Alungarea de la guvernare a fost rumegata cu greutate de liderii PD-L. Era de asteptat ca fugarii lui Stolojan sa se topeasca in PD, dar parea de neimaginat magnifica alianta PD-L–PRM. Partidele de disperati gasesc totdeauna un altul si mai disperat sa le admire si sa se alieze cu ele. Isi imprumuta unii altora falsitatea, orgoliul, daca nu si cangrena fanatismului in numele interesului electoral, ca de dragoste subita nu poate fi vorba. Asa a prins contur triunghiul politic mioritic PD-L–PRM–PNG. Ambitia PD-L de a se revedea la guvernare este asa de mare incat nu a mai tinut seama de nimic si s-a aliat cu cel care-i era inainte adversar. E drept ca uneori alianta cu un dusman care face bine este mai eficace decat cu un prieten care face rau, dar in cazul nostru n-am prea auzit de bine de noul aliat PD-L. Un singur lucru l-a facut temeinic: defaimarea. Sa nu-si mai fi amintit Emil Boc de zicala "spune-mi cine te admira, si-ti voi spune cine esti"?
PD-L a fost un adevarat aspirator de parlamentari peremisti dezertori. A inceput reformarea clasei politice cu 11 peremisti adaugati la zestrea sa politica. Greu de crezut ca acestia au lasat la usa bagajul ideologic nationalist si au intrat cu cel nou – popular-european. Un punct comun PD-L–PRM a fost si familia "populara". La un moment dat, si PRM si-a pus in frunte eticheta de "popular". Sub aripioara PD-L, nu e de mirare ca PRM sa intre in cea mai mare familie politica europeana.
Chiar incredere totala nu si-or fi jurat, pentru ca nu este in obisnuinta celor doua partide. Limbajul comun face insa alianta mai usoara. Semnificativ este ca PRM nu se rusineaza cu aceasta alianta. CVT a declarat raspicat ca "sunt niste acorduri (cu PD-L –n.n.) de bun augur pentru viitorul politic romanesc". Cum era de asteptat, saptamana neagra, "de foc", a acordului PD-L–PRM a fost privita de CVT ca una plina de "evenimente memorabile".
Acum Vadim nu mai conteneste cu osanale la adresa lui Basescu. Despre episodul cu "puscaria mafiotilor" zice ca a glumit. I-a trecut supararea. Vadim il porcaia in toate felurile pe presedinte, iar acesta, care nu exceleaza nici el in amabilitati, i s-a adresat cu "maestre". Cele doua pietre tari – Vadim si Basescu – se bazeaza pe un aliat comun – "poporul".
Spre deosebire de presedinte, Boc nu a declarat niciodata ca se simte "umilit" de PRM, care pacatuieste si el acum la motiunile PD-L. Numai ca nici presedintele ("nelegiuit", "pacient national" care trebuia bagat in camasa de forta, care a instaurat cea mai barbara dictatura din istoria Romaniei), cand a cerut votul PRM in turul doi al prezidentialelor, nu s-a simtit umilit. Presedintele Basescu a spus ca va colabora cu orice guvern care nu raspunde intereselor oligarhiei. Pai, singurul loc in care presedintele n-a identificat oligarhi este sfanta alianta patriotica PD-L–PRM.
PD-L si PRM se sustin acum reciproc, in vazul lumii si se inmultesc declaratiile de dragoste. Senatorul peremist Carol Dina a afirmat ca formatiunea sa va ajunge la putere in urma unei aliante politice. Peremistii, care pana mai ieri ii terfeleau pe pedelisti, sunt acum cei mai buni prieteni ai lor.
Nu mai exista nici un dubiu ca intre PRM si PD-L exista o relatie stransa, chiar fara un acord public. Nu trece o zi in care liderii PRM sa nu isi exprime acordul cu deciziile PD-L si ale presedintelui, adicatelea gandesc la fel. Iar PRM este un partid care nu cade in admiratie pana la induiosare si dezinteresat fata de cei pana mai ieri porcaiti. Tanara alianta PD-L–PRM va trai atata vreme cat interesele coincid. La fel ca in cazul ADA, Emil Boc si ai lui vor spune din calcul ca nu datoreaza nimic PRM. Vorba aceea – lupul mananca din carnea altuia, dar si-o linge pe-a sa.
Intelegerea PRM–PD-L devine din ce in ce mai stupida, iar PRM se poate lauda ca a revenit in atentia electoratului. Daca presedintele isi respecta postul si nu sustinea pe fata PD-L, acum nu era atins in nici un fel. Pe cand CVT profita si se afiseaza cu aceasta noua relatie care a scos PRM din umbra politica in care se afundase.
Unii considerau PD-L cel mai eclectic partid din Romania, cel mai bun, cel mai curat. Numai ca Boc marcheaza noi autogoluri dupa alianta cu PRM. Coalitiei PD-L–PRM i se harazeste o infrangere usturatoare.
