21.1 C
București
joi, 25 iulie 2024
AcasăSpecialTrecutul ca proiect etern

Trecutul ca proiect etern

Cand Lucian Blaga vorbea despre retragerea romanilor din istorie, nu avea in vedere si versiunea retragerii lor in istorie. Oricine arunca o privire asupra comportamentelor noastre publice nu poate decat sa fie frapat de instinctul sigur cu care ai nostri isi gandesc prezentul si viitorul in limitele trecutului si de ideea ca a-l reproduce este cea mai sigura metoda de reproducere proprie. Noul este suspect, lipsit de prestigiu, "fals". Vechiul aduce cu sine o garantie de… romanitate. E democratie? N-are decat. Lasa ca stim noi ca asta nu valoreaza doi bani. Tot cei puternici raman stapanii, iar oamenii de jos nu au ce face. Drept pentru care, cea mai desteapta decizie e sa-ti alegi un protector si sa il slujesti cu credinta medievala, chiar daca nu are dreptate. Fiindca el imparte dreptatea, are mijloacele sa o influenteze, sa o modifice. Aparent, Romania beneficiaza de institutii si reguli democratice. In fapt insa, stam ca niste ciorchini, cu totii, in josul unor tipi cinici, cu bani si cu relatii, mediocri si impulsivi, care, pe de o parte, se tin la distanta unii de altii, incercand sa isi insuseasca o parte cat mai mare din halca nationala, iar pe de alta, se supravegheaza si sunt in competitie, dandu-si la cap daca pot.

 

Cand procurorul Alex Lele de la Timisoara s-a legat de un potentat local, s-a trezit cu anchete ordonate de primul-ministru. La fel si madam Maria Vlas, stransa cu usa de procurori si pusa sa plateasca toate oalele sparte, si-a amintit ca e demna si buna cetateanca si si-a denuntat stapanul. Degeaba insa, asta era, intr-un anume fel, mai tare decat bietul Adi Nastase la vremea sefiei lui de partid si de Guvern. A scapat fara pete pe blazon, iar Vlas a ramas cu anii de puscarie la gat, colier de mare pret si semn ca participase la pradarea compatriotilor.
Clanul cu comportament rapace si mafiot a dat si mai da, in tarisoara dintre Carpati si Dunare, tot felul de mostre pentru uzul stirilor de seara. Intr-un fel, fratii Camataru si altii ca ei, bagati pana la gat in afaceri cu trafic de persoane, camatarie dura, exploatare sexuala sau droguri, asediati de ostasi sub camuflaj ninja, tarati in Justitie si scapati nedovediti de acolo, ilustreaza nivelul de jos al unei piramide sociale contemporane care reproduce bine mersi cea mai autentica medievalitate. Retelele de cersetorie si luarea interlopa in stapanire a strazii trimit direct la "Curtea Miracolelor" a lui Victor Hugo, din Nôtre Dame de Paris, si dezvaluie o alta fata, hidoasa, pre-moderna, a realitatii autohtone de azi. Dar daca cersetoria s-ar dovedi neprofitabila, interlopii ar abandona-o, fara probleme, ocupandu-se de alte daraveri, mai benefice pentru buzunarul propriu. Majoritatea noastra pravoslavnica stie insa un lucru. Daca vrei sa fie bine, n-ai decat sa minti, sa furi, sa comiti faradelegi, ca totul e in regula cata vreme mituiesti transcendenta cu milostenii. De aceea, oricare om de pe strada, politaiul care bate in ancheta, barbatul modest care isi calca nevasta in picioare si isi stalceste copiii, unchiul incestuos si curvistina care scoate ochii cu umbrela unei necunoscute, intr-o statie de metrou, fac cruci cu nemiluita si dau un leu baietelului rapciugos din autobuz cu sentimentul ca astfel echilibrul etic se restaureaza.

Aceiasi credinciosi de jumatate de ora, la ocazie, sunt primii care tin isonul fundamentalistilor. In preajma BOR, ca la umbra marilor stejari, au proliferat, cu scopuri pioase declarate, o seama de ONG-uri care, formal, fac parte din societatea civila cu acte in buna regula. A fost destul un act personal, de impartasire cu deschidere frateasca fata de o biserica macar la fel de romaneasca precum cea proprie, a unui inalt prelat, pentru ca aceste ONG-uri sa iasa cu fervoare la inaintare. Pana pe 4 iulie a. c. vreo 45 dintre ele semnau un memoriu in urma caruia mitropolitul Banatului ar trebui scuipat din gura bisericii sale, dat afara, hulit, lapidat. Aparent, ONG-urile contemporane de coloratura ecleziastic-majoritara isi exprima democratic un punct de vedere. De fapt, insa, gestul lor ne arunca, si el, in istorie: in cea mitica si in cea medievala. Suntem iarasi, cu Isus, in fata femeii pacatoase, grabiti sa dam cu piatra din perspectiva trufiei noastre neprihanite si conforme cu doctrina, pe de o parte. Iar pe de alta, reluam disputele interconfesionale din preajma Conciliului de la Florenta, din 1439.

 

Desigur, de asta data nu ne mai confruntam cu strainii care vor sa tulbure apele credintei noastre, ci cu fratii nostri de nastere si botez, romani si crestini, ca si noi. Dar sectarismul, parohialismul si rigorismul de joasa speta nu se refera doar la greco-catolici. Toti ceilalti romani sunt, in ochii talibanilor de pe la noi, niste non-romani, ca unii convertiti la reforma, la neoprotestantism ori lipsiti de religie. Mare bravura! Sa vrei sa imputinezi artificial un popor pe care, si asa, politicienii si saracia l-au imputinat, la concurenta, alungandu-l, in parte, unde vede cu ochii, dupa un dram de paine, si pe care lipsa de orizont il determina sa nu-si mai doreasca vreun copil, caci nu se stie ce va aduce ziua de maine.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă