Toate tarile care au aderat la Uniunea Economica si Monetara Europeana incepand cu 2004 au obligatia, asumata prin chiar tratatul de aderare, sa adopte moneda unica europeana, euro. Momentul trecerii la euro ramane insa la latitudinea fiecarei tari in parte, iar acceptarea candidaturii unui stat membru se face in baza unor criterii precise stabilite prin Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht) din 1992. Patru dintre statele care au aderat la UE dupa 2004 au adoptat deja euro: Slovenia, Cipru, Malta si, din ianuarie 2009, Slovacia. Polonia, Ungaria si Cehia au preferat pana de curand sa nu se grabeasca cu adoptarea euro, in vreme ce tarile baltice, desi doreau sa treaca rapid la euro, nu indeplineau criteriile de convergenta nominala stabilite prin tratatul de la Maastricht.
Interesul pentru trecerea la euro s-a intensificat in ultima vreme ca urmare a dificultatilor crescande cu care se confrunta noile state membre ca urmare a crizei financiare. Fluctuatiile si devalorizarea accentuata din ultimele luni a forintului, zlotului si coroanei cehe au pus in evidenta vulnerabilitatea unor economii mici, deschise schimburilor comerciale si fluxurilor internationale de capital. Tari din zona euro precum Grecia, Spania, Portugalia, Italia sau Irlanda suporta mult mai bine criza sub umbrela protectoare a monedei europene unice (chiar si faptul ca au inca acces la finantari cu dobanzi acceptabile este un castig important!). Adoptarea euro este tot mai frecvent privita ca parte a pachetului de solutii de depasire a crizei nu doar in Ungaria, Polonia, Cehia, ci si in vechi state membre ale UE, precum Danemarca. Chiar si in Marea Britanie opozitia traditionala la euro pare sa se tempereze pe masura ce lira sterlina se depreciaza si intregul sector financiar traverseaza criza dupa criza.
Romania este la fel de expusa precum Cehia, Polonia sau Ungaria la instabilitatea monedei nationale si ar beneficia in egala masura de umbrela oferita de euro in perioada de criza – un argument care ar fi el singur suficient pentru a justifica intensificarea preocuparilor pentru adoptarea euro. Este insa bine documentat faptul ca pe termen mediu si lung apartenenta la zona euro aduce multe alte beneficii, precum intensificarea schimburilor comerciale externe, un volum sporit de investitii directe, conditii mai bune de finantare si o credibilitate crescuta a cadrului institutional. Se estimeaza ca per total adoptarea euro poate aduce un spor al cresterii economice de doua-trei puncte procentuale anual pentru o perioada de 20 de ani! Aceste avantaje sunt insotite insa de unele riscuri legate, in esenta, de renuntarea la politica monetara proprie. Pregatirea pentru adoptarea euro consta in buna masura in realizarea schimbarilor institutionale care sa permita gestiunea echilibrelor macroeconomice in absenta instrumentelor de politica monetara.
Desi trecerea la euro este cel mai important si de actualitate proiect al primului deceniu dupa aderarea la UE, este surprinzator ca el a fost aproape absent din discursul politic si din dezbaterea publica. Premierul Emil Boc are meritul de a fi sesizat corect importanta acestui subiect, el alaturandu-se altor oficiali din noile state membre care au lansat ideea devansarii trecerii la euro. Din pacate, o asemenea idee are putine sanse de reusita deoarece, pe de o parte, nu se bucura de sprijin in randul membrilor zonei euro, iar pe de alta parte procedurile de negociere si modificare a prevederilor Tratatului de la Maastricht ar dura ele insele cativa ani!
Desi devansarea si modificarea criteriilor de aderare la zona euro au sanse reduse de realizare, subiectul trecerii la euro ar trebui sa ramana prioritar pe agenda autoritatilor. 2014, termenul pe care Romania si l-a propus pentru trecerea la euro, este mult mai aproape decat pare (intrarea in mecanismul cursului de schimb ERM2 ar trebui sa se produca in 2012) si exista riscul ca preocuparile imediate legate de criza economica sa duca la neglijarea obiectivelor de adoptare a euro, desi intre cele doua nu exista nici o contradictie. Dimpotriva, elaborarea unei strategii nationale de adoptare a euro in 2014 constituie cea mai buna cale de integrare a masurilor pe termen scurt de depasire a crizei cu masuri pe termen mediu ce urmaresc indeplinirea criteriilor de convergenta nominala si realizarea reformelor structurale necesare, astfel incat Romania sa continue pe termen lung convergenta reala, apropierea de nivelul veniturilor din tarile dezvoltate.
Adoptarea euro devine astfel axul dezvoltarii pe termen mediu, un program ce ofera stabilitate, continuitate, coerenta si credibilitate politicilor economice dincolo de ciclul electoral sau de turbulente de diverse feluri. Impactul trecerii la euro va fi profund si de durata si nu avem voie sa ratam acest eveniment care marcheaza o noua etapa in istoria economica a Romaniei.
