»Expozitia itineranta "Overcoming Dictatorship"/"Depasind dictatura" este gazduita de Galeria 3/4 de la TNB si va fi deschisa pana pe 18 ianuarie.
» Proiectul, "generos finantat de UE", aduna 17 opere create de artisti din Polonia, Cehia, Romania, Ungaria, Italia si Germania, tratand trecutul totalitar.
» Expozitia, care nu straluceste prin originalitate, include si o parte auxiliara cu tablouri propagandistice dedicate cuplului Ceausescu, precum si filmul "Piata Universitatii" (1991).
Proiectul "Critica vechile formatiuni de identitate colectiva (Blocul Sovietic, National-Socialismul si Fascismul), punand sub semnul intrebarii conformismul politic si socio-economic si criticand noile dictaturi cum sunt consumul de masa, globalizarea si mass-media", se spune in prezentarea expozitiei. Insa, criticand conformismul politic si noile dictaturi, expozitia nu reuseste ea insasi sa depaseasca zona mediocra a unui altfel de conformism, de data asta postmodern – pe scurt, ca orice proiect facut pe tema data, lasa senzatia de colectie de creatii lucrate la comanda, ca sa se prinda finantare. Subversiunea si dislocarea critica de sensuri ajung sa para mai mult un fel de ketch-up pus deasupra, ca sa ia ochii si sa creeze impresia de reflectie critica si angajament radical: de aici apelul la anticonsumerism, antiglobalizare, individualism etc. Lucrarile mai reusite ale expozitiei sunt tocmai cele care sprijina onest comandamantele morale ale Uniunii Europene, renuntand la fitele postmoderne ale subversiunii. Astfel, polonezul Zbigniew Czop, in gravura "Together-Separately", infatiseaza, sub un cer tensionat, cladiri din UE in stanga si din Polonia in dreapta, despartite de o fisura tectonica, dar legate de un inel de lacat. Harald Hauswald are si el o instalatie compusa din 15 fotografii jurnalistice infatisand Berlinul dinaintea si dupa caderea Zidului, in imagini mai degraba cotidiene decat tinand de marea Istorie. Lucrarea ungurului Sandor Pinczehelyi, "Almost 30 Years"/ "Aproape 30 de ani", este formata din doua fotografii inramate – prima (1973) il infatiseaza pe artist tinand in bratele incrucisate (in X) o secera si-un ciocan; in a doua fotografie, facuta "aproape 30 de ani mai tarziu", artistul e intr-o pozitie identica, doar ca in brate nu mai tine nimic. Interesant este si obeliscul lui Aleksander Zysko, un fel de postament, imbracat in panza pe care scrie, Vixerunt. Fireste, operei i se pot lipi numeroase interpretari, mai ales in cheie politica, dar ele conteaza mai putin.
Vlad Nanca a pus stelele UE pe steagul rosu comunist
Compatriotul nostru Vlad Nanca e prezent cu doua lucrari, ambele pe baza de drapeluri. Prima, "I Do Not Know What Union I Want to Belong to Anymore" / "Nu mai stiu din ce uniune (sau sindicat) sa mai fac parte", infatiseaza doua steaguri cu simboluri inversate – unul rosu cu stelele UE si altul albastru cu secera si ciocanul. Lucrarea e ingenioasa, usor inteligibila si nu se pierde in alegorii complicate greu de descifrat (desi altii ar putea comenta ca e mai degraba o gluma decat o reflectie serioasa).
In cealalta lucrare, steagurile Ungariei, Germaniei si Romaniei sunt aliniate incat privitorul sa poata privi prin gaura din centru, unde e stema (ungurii l-au decupat in timpul revolutiei din ‘56, germanii si romanii in ‘89). Mirela Dauceanu, celalalt roman din expozitie, este prezenta cu o instalatie, "Daily Invalid Corruption" (nonsens intraductibil), care aduna sarguincios clisee contemporane pentru a figura o morala anticonsumista: un frigider vechi umplut cu medicamente, pachete de la McDonald’s si un televizor vechi. Pe frigider sunt scrise cu markerul glume discutabile ca "Alex: Inghetata, cel mai bun prieten al grasilor" (in engleza, fireste).
"Individuality versus Dictatorship"/ "Individualitate versus Dictatura", lucrarea germanului Ulf Gopfert, vede dictatura ca pe "suprimarea si lichidarea individualitatii care se manifesta printr-un comportament uniform" – truism mare cat un monument comunist. Lucrarea nu depaseste nivelul unei glume – un tanc in miniatura, vopsit in culori vii de pop art (in loc de obisnuitele culori de camuflaj); artistul, scrie in prezentare, "pretinde ca scopul rememorarii trecutului este de a invata din el, pentru a evita aparitia altor dictaturi" – alt truism. "Unpredicted Outcome"/"Rezultat neprevazut", filmul scurt al italianului Michele Zaggia, pune in scena, conform caietului de prezentare, dictaturile actuale cauzate de tehnologia comunicarii si totalitarismul ascuns al globalizarii. Mai interesanta mi se pare lectura prin Hegel – istoria in care se manifesta un spirit al lumii, o fabula, a luat-o razna in secolul 20.
Pe scurt, expozitia e pretentioasa si mediocra, exemplu de arta "comunitara" comoda care, in pofida pretentiei critice si subversive, ajunge sa vorbeasca limba de lemn a unui nou conformism. Mult mai interesant decat arta birocratica a expozitiei e documentarul "Piata Universitatii", produs in 1991 de Lucian Pintilie, ce ruleaza in prima incapere a expozitiei (interesant fiindca aduce aminte de derapajele spre dreapta dura ale anticomunismului ingenuu, cu figurile lui dubioase ca Marian Munteanu) si, mai ales, tablourile propagandistice infatisand cuplul Ceausescu – ambele mult mai convingatoare in ipostaza lor de esantioane pe viu ale totalitarismului decat figurile inghetate si pretentioase ale expozitiei propriu-zise. De un haz nebun e un tablou cu o botticelliana Elena Ceausescu alaturi de doua zane ale primaverii care canta la piculina.
Despre proiect
Expozitia a fost finantata prin programul comunitar Cultura 2000 si a inclus tari cu trecut totalitar – fascismul in Italia si Germania, comunismul in cazul celorlalte tari. A avut vernisajul la Birmingham, iar in Romania a fost organizata de MNAC si Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. De la Bucuresti expozitia va pleca la Budapesta, apoi la Trento (Italia), Usti (Cehia) si, in fine, va ajunge la Dresda, unde proiectul se va incheia.
