Transilvania mea este una a monumentelor şi mă bucur că nu mai sunt obligat, aşa cum aş fi fost în urmă cu vreo 15 ani, să mă refer la ele doar ca la o moştenire care moare. În ultimii ani, în mod miraculos, autorităţile publice şi-au revenit în fire, restaurând şi redând circuitului public o serie de monumente şi ansambluri dintre cele mai reprezentative. Nu vorbim aici doar de Sibiu, renăscut spectaculos din propria cenuşă în anul în care a guvernat cultura întregii Europe, ci şi de Alba Iulia, căreia o administraţie locală lipsită de complexe a reuşit să îi redea vechea strălucire de cetate împărătească. La rândul său, administraţia clujeană a derulat un ambiţios program de pietonalizare, iar Turnul Croitorilor, ameninţat cu dispariţia în urmă cu mai puţin de un deceniu, a fost transformat cu succes într-un centru de cultură urbană care a atras deja mii şi mii de vizitatori.
