» Pentru filmele europene, traducatorii folosesc de multe ori varianta in engleza a dialogului.
» Criticii de film spun ca traducerile filmelor de la cinema sunt, cu cateva exceptii, tot mai cu probleme.
Cine merge constant la cinema si e familiarizat cu limbile straine e deranjat nu de putine ori de subtitrari. Uneori traducerea nu e conforma cu originalul, alteori exprimarea in romana e incorecta, alteori lipsesc diacriticele. Criticul de film Irina Margareta Nistor, care inainte de ‘89 a tradus tone de filme, e de parere ca "nu exista nici un fel de control, nu exista cineva care sa supervizeze munca traducatorului, care sa faca o a doua lectura a textului". Acest lucru s-ar datora economiei banesti care se face. Irina Margareta Nistor spune ca ar fi util ca traducatorii sa consulte dictionarele atunci cand au dubii. Criticul de film mai e deranjat ca, de atatia ani, "sparanghelul" e confundat cu "asparagusul" sau de faptul ca, din economie de spatiu, Dumnezeu e redus pe ecran la formula "blasfemiatoare" "D-zeu". Inainte de ‘89, spune Irina Margareta Nistor, la TVR, dupa ce era tradus filmul, traducerea era revazuta de redactorul filmului, si apoi venea profesorul Cezar Tabarcea, care corecta stilul.
Andreea Puticiu este unul dintre cei mai bine cotati traducatori de film ai momentului. Desi are cu putin peste 30 de ani, absolventa de engleza-franceza a tradus in opt ani sute de filme. Cel mai mult au inspirat-o filmele produse de Pixar, pana cand reteta lor a devenit prea evidenta. Andreea Puticiu a tradus recent "Horton", un superb desen animat care intra saptamana viitoare in sali. Traducerea nu e doar corecta, dar si subtitrarea e buna. "Partea dificila a fost ca am avut de tradus si versuri", spune Andreea Puticiu, care l-a terminat totusi pe "Horton" in doua zile. Iar subtitrarea buna, cu diacritice, a fost facuta in Grecia. Ca sa intelegi exact ce traduci, cel mai bine e sa vezi filmul inainte, insa acest lucru nu se intampla prea des in ultima vreme, spune traducatoarea, pentru ca filmul e pe pelicula si e indisponibil in momentul traducerii, insa se mai pot face corecturi in momentul subtitrarii.
Raluca Circea are 25 de ani si traduce & subtitreaza pentru Citadel Film. Ea considera ca punctajul unui film e operatia cea mai dificila din domeniul subtitrarii. "Cu o mana stai pe masa de punctaj, cu cealalta la calculator. Trebuie sa ai o buna coordonare intre auz si vaz." La Citadel Film se poate face subtitrare cu caractere din toate limbile, iar greselile de traducere ori limba sunt corectate in momentul subtitrarii. Raluca Circea spune ca se mai intampla ca filme studentesti sau realizate de cineasti romani cunoscuti sa vina pentru subtitrare cu traducerea "clientului" si cu precizarea expresa ca aceasta sa nu fie modificata. "Dar, indiferent daca textul a fost tradus de noi sau de altcineva, intervenim pe text unde consideram necesar", spune Raluca Circea.
Trei firme romanesti fac subtitrare
Citadel Film si Ro-Image fac subtitrare laser, iar Clorofilm – prin stanta mecanica. Pana nu de mult, subtitrarile de la Ro-Image nu aveau diacritice deoarece conditiile tehnice n-o permiteau. Citadel Film, fosta Vision PM, e prima firma de subtitrare laser din Romania, infiintata in 2001. Dar de la Citadel Film scapa si greseli de limba: "Haide-ti sus!" (din filmul "Legenda vie"/ "I Am Legend") sau "Ma va fericii" (in "Sweeney Todd – Barbierul diabolic din Fleet Street"). Clorofilm lucreaza doar de trei ani, dar se imparte intre subtitrari de filme pentru salile din Romania si subtitrari de filme europene pentru salile din Ungaria. Directorul firmei, Jakabffy Samu, spune ca anul trecut au tradus si subtitrat 110 de filme, din care jumatate pentru Romania. Din ce spune Jakabffy Samu, putini distribuitori vin cu traducerile gata facute si cei mai multi cer traducere si subtitrare la pachet. Din alte surse am aflat ca distribuitorul nu are nici un cuvant de spus daca nu e multumit de traducere. Oricum, o data subtitrat filmul si trimis in sali, ce sa mai faci?…
Insa distribuitorii sunt cei care aleg titlurile filmelor. Ei sunt vinovati de titlurile romanesti de atatea ori fara nici o legatura cu originalul sau de o platitudine strigatoare la cer. Alteori, tot ei sunt vinovati ca pun la dispozitia traducatorului, atunci cand e vorba de un film european, traducerea in engleza a dialogurilor, ceea ce face ca pana la urma traducerea in romana sa fie inevitabil la a doua mana. Criticul de film Alex Leo serban spune ca traducerile la filmele de pe marile ecran au devenit in ultima vreme mai slabe, apropiindu-se uneori de literatura absurda. A fost antologica secventa din filmul lui Christophe Honoré, "Cantecele de dragoste"/"Chansons d’amour", cand personajul principal masculin isi admira tenisii, iar prietena lui il intreba daca si-a luat antrenori. Alex Leo serban a remarcat la vizionarea de presa cu filmul unui alt francez, Nicholas Philibert, "Retour en Normandie", o alta gafa: "rushes" (care inseamna, printr-un termen preluat din engleza in toate limbile, rolele de material brut inainte de a fi montate intr-un film) au fost traduse prin "exaltari". "Exista cativa traducatori buni, dar in general traducerile sunt jalnice. Sunt la fel de agramate ca si comentariile forumistilor de pe editiile online ale ziarelor", spune Alex Leo serban. Pentru cunoscutul lingvist Rodica Zafiu, "pentru cine n-are idei foarte clare despre gramatica e foarte periculos, iar pentru ceilalti e suparator sa vada ca asista la o improvizatie culturala."
DICTIONAR
"D-le" nu e corect
O prescurtare frecventa din subtitrari este "d-le", "d-lui", dar si "d-nule" sau "d-nul". Rodica Zafiu, profesor universitar la Facultatea de Litere din Universitatea Bucuresti, afirma ca notarea cu cratima e incorecta si ca nu corespunde "Dictionarului Ortografic, Ortoepic si Morfologic". "Regulile oficiale sunt fara cratima", spune lingvistul. Firmele de subtitrare, ca si redactiile de ziar, au normele lor interioare specifice. Unele folosesc cratima in acest caz, altele nu.
