Falanga sistemului corupt şi clientelar care sufocă România a strâns rândurile după ce două judecătoare de la instanţa supremă au fost puse sub acuzare pentru luare de mită şi acum îl atacă pe şeful DNA, Daniel Morar, cu complicitatea odioasă a „muschetarilor” din CSM.
Cu două zile în urmă, 98 de deputaţi aparţinând PSD şi PNL – cu Victor Ponta şi Adrian Năstase în frunte – au votat împotriva unui proiect de lege care incriminează cămătăria. Ce argument imaginabil ar putea fi invocat pentru a convinge aproape 100 de legiuitori români – şi socialişti pe deasupra – că a tolera cămătăria este un lucru bun pentru societatea românească? Din punct de vedere politic, nu exista nici o dilemă: cum proiectul de lege era iniţiat de PDL şi minorităţi, era clar pentru toată lumea că va trece fără probleme.
Parlamentarii USL n-aveau decât să sară în barcă şi să câştige puncte de imagine fără nici un efort. În schimb, ei au ales să se opună. Unii s-au scuzat că ar fi fost un vot politic, că adică ar fi votat „împotrivă” numai pentru simplul motiv că legea venea de la PDL, iar opoziţia este hotărâtă să se opună tuturor iniţiativelor puterii, indiferent dacă sunt bune sau nu. Pe lângă că este unul dintre cele mai imbecile argumente pe care le poate aduce un reprezentant ales uninominal în Parlamentul României, o asemenea atitudine complet iraţională dă seama despre degradarea gravă a mecanismelor democraţiei româneşti şi, în primul rând, a parlamentarismului. Când pe Crin Antonescu îl va mai apuca pofta să vorbească despre modul în care Băsescu insultă Parlamentul, îi recomandăm să revadă acest vot în care o mulţime importantă de aleşi au votat ca nişte oi decerebrate împotriva unei legi benefice numai pentru că aşa le-au ordonat şefii politici. Dar de ce ar risca aceşti şefi politici să se supună în mod complet inutil oprobriului public când ar fi putut foarte uşor să exploateze electoral această lege, mai ales în contextul crimei de la Giurgiu? Numai ca să le tragă în mod infantil câteva şuturi pe sub masă celor de la putere? Nu are nici un sens. Ceea ce are însă sens este că cineva de la vârful acestor partide a dorit să le transmită clanurilor de interlopi care se ocupă cu cămătăria că ar putea beneficia de protecţie la vârf dacă structura puterii ar fi alta.
Acest episod ridică numai un colţ din cortina grea care acoperă corupţia şi criminalitatea din România. Or, singurele instituţii care încă mai previn corupţia generalizată şi transformarea ţării în stat mafiot sunt Parchetul General şi DNA. Şi tocmai din acest motiv cele două instituţii sunt ţinta atacurilor din partea reprezentanţilor sistemului ticăloşit. Şi nu există reprezentanţi mai importanţi ai acestuia decât un grup de judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României. Cazurile Voicu-Costiniu şi Bârsan-Pandrea-Puşoiu demonstrează că instanţa supremă a României a fost sechestrată de acest grup şi transformată într-un scut de apărare a privilegiilor de castă, abuzurilor şi corupţiei nestăvilite ale acestor magistraţi.
Când DNA a îndrăznit să spargă acest scut aparent impenetrabil, sistemul ticăloşit a ripostat rapid şi în forţă: în dispreţul procedurilor pe care ea însăşi este chemată înaintea tuturor să le respecte, casta de la Curtea Supremă a cerut CSM prin intermediul judecătorului Mircea Aron să ceară Inspecţiei Judiciare să declanşeze o anchetă disciplinară împotriva şefului DNA, Daniel Morar. Păcatul lui Morar? A declarat în emisiunea „Prim-Plan” de la TVR că judecătorii ICCJ nu vor să ţină seama de interceptări şi „admit fără discernământ” cererile inculpaţilor, ceea ce a dus la blocarea activităţii Institutului de Expertize Criminalistice. Concret, Morar reclamă faptul că inculpatul vine în instanţă şi, confruntat cu înregistrările telefonice, zice: „Aaa, păi asta nu e vocea mea!”, iar judecătorul: „Nu e? Păi, atunci la expertiză cu înregistrările! Termen, la paştele cailor! Cazul următor”. Şi pentru că Morar îndrăzneşte să vorbească public despre incompetenţa, laşitatea şi corupţia judecătorilor de la Curtea Supremă, tot el este cel care e în pericol să fie sancţionat disciplinar. Ţara lui Urmuz!
Că judecătorii de la Curtea Supremă îi vor capul lui Morar nu e o surpriză. La şedinţa CSM în care s-a decis anchetarea lui Morar, toţi procurorii au votat „împotrivă” şi toţi judecătorii „pentru”. Asta înseamnă că şi „cei trei muschetari” – Dumbravă-Danileţ-Neacşu – au făcut acelaşi lucru. Cei trei au fost aleşi în CSM pe o platformă reformistă în urma unui lobby puternic făcut de societatea civilă, de mass-media şi de diplomaţi ai unor state prietene. Gestul lor este echivalent cu trădarea tuturor principiilor pe care au promis că le vor apăra odată ajunşi în interior. Pur şi simplu au trecut de partea sistemului. Mai grav este că nu vorbim de bătrâni securişti hârşiţi în rele, ci de persoane tinere din noul val de magistraţi. În legătură cu aceştia, o nedumerire: cât de pustiu trebuie să fii pe dinăuntru, cât de lipsit de conştiinţă şi de meschin trebuie să fii ca să dai cu tifla celor care te-au susţinut – inclusiv reprezentanţilor Statelor Unite şi Germaniei -, să-ţi trădezi propriile convingeri şi interesele ţării tale pentru a te aşeza cuminte la picioarele Monei Pivniceru şi ale tuturor reprezentanţilor sistemului ticăloşit?
