Victoria liberalului Dorin Chirtoaca in alegerile pentru Primaria Chisinau ar putea anunta schimbari ce ar face posibila si resuscitarea relatiilor dintre Romania si Moldova. Pana acum, conducatorii de la Chisinau au practicat izolationismul, iar politicienii de la noi nu au stiut cum sa se poarte cu fratii de peste Prut. Au avut fie initiative sfioase ca "podurile de flori" din ’90, fie raceala tafnoasa a rudei bogate. Dovada inadaptarii este momentul 27 august 1991, cand Moldova si-a declarat independenta pe fondul declinului puterii de la Moscova. Avalansa de stiri de la Moscova si Chisinau s-a lovit la Bucuresti de mutenia unei puteri dominate de fosti activisti si un minister de externe intesat de securisti. Multi romani gandeau ca e momentul unificarii. Dar, dupa cateva ore de tacere, premierul Petre Roman a anuntat recunoasterea independentei Moldovei. Se pare ca au functionat mai bine decat vointa populatiei reflexele "fostilor", pentru care puterea comunista trebuia restaurata prin cei patru pasi ai strategiei lui Andropov. Se motiva atunci ca unificarea dorita de romanii de pe ambele maluri ale Prutului ar fi generat dezechilibru economic. Dezechilibru a fost si fara. De dragul strategiei lui Andropov. Dupa ‘91, relatiile oficiale cu Moldova s-au consumat in intalniri formale Iliescu-Snegur, dar, dincolo de agenda diplomatica, relatiile dintre "cele doua popoare" au fost cu totul altceva, daca e sa amintim de reactiile romanilor in timpul razboiului din Transnistria si demonstratiile in sprijinul eliberarii grupului Ilascu. Din nefericire, curentul de opinie din Romania nu a avut un raspuns pe masura dincolo de Prut. Mai rau, dupa eliberare Ilascu a devenit doar vector electoral PRM. Tot in preajma lui Vadim au fost maculate si simbolurile revolutiei pentru limba romana de la Chisinau. Prin ‘88-’89, roma–nii aveau antenele orientate spre Chisinau si urmareau cu sufletul la gura lupta pentru impunerea limbii romane ca limba oficiala. Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru, devenisera pe ambele maluri ale Prutului simbolurile luptei pentru triumful valorilor nationale impotriva propagandei comuniste. Dupa ’90, Leonida Lari si Grigore Vieru au venit in Romania, dar au intrat sub influenta nationalis-mului de bravada a cenaclistului-sef Adrian Pau-nescu si national-comu–nistului Vadim Tudor, cazand, ca efemeridele cu aripile arse, in cenusa unei lumi pierdute. Chiar si pentru ei, Basarabia se oprea la vamile de la Prut. Leonida Lari, aflata la al treilea mandat de parlamentar PRM, este o jalnica amintire a luptei pentru limba romana. In acest context, s-ar cuveni amintit un vers cu care incepe o poezie publicata de Leonida Lari in ’95: "Tradarile se acopera cu timp si ranile se acopera cu sare". Tradari au fost si pe un mal si pe celalalt al Prutului. Au fost chiar "poduri de tradari". De aceea, schimbarea de la Chisinau ar putea fi una importanta.
