D-l Toma confundă partizanatul din convingere, perfect legitim, cu partizanatul indus, prin răsplăţi, ameninţări etc., ilegitim.
În 1994, împreună cu Gabriela Adameşteanu, îi luam un interviu lui Ion Iliescu. Ceea ce ne-a scandalizat pe amândoi cel mai mult cu această ocazie a fost „neutralismul“ fostului preşedinte, în raport cu poziţia României Mari, pe de o parte, şi aceea a revistei 22, de partea cealaltă. Şi una, şi cealaltă, susţinea Ion Iliescu, calcă în străchini, sunt excesive, radicale – fireşte, în direcţii opuse – ba chiar extremiste. De fapt, după Ion Iliescu (scriam atunci), „România Mare e un fel de 22, aşezat de partea cealaltă, poate totuşi numai o idee mai agresiv!“ (22, nr. 4/1994).
De această veche întâmplare mi-am amintit săptămâna trecută, citind comunicatul excogitat de Mircea Toma, directorul cunoscutei organizaţii pentru monitorizarea presei, ActiveWatch. Am regăsit, exprimat într-o limbă de lemn nouă, acelaşi neutralism păgubos. Pe scurt, d-l Toma refuză să facă publică o distincţie de fond între atacurile Antenei 3 la adresa unor Andreea Pora, Robert Turcescu, Ion Cristoiu, Mircea Marian, Mălin Bot, Dan Tăpălagă şi alţi câţiva jurnalişti şi replicile acestora la B1 TV. El scrie despre ambele tabere: „preţ de trei zile s-au acuzat de «propagandă» şi au promovat un discurs care nu le face cinste nici ca profesionişti, dar nici măcar ca adulţi. S-au gratulat fără nicio reţinere cu termeni precum «băsist» şi «pontănac». Dar acesta este doar un alt episod dintr-o încleştare obositoare începută acum cinci ani, semn că cele două televiziuni nu mai au nicio legătură cu noi…“.
Citeşte continuarea textului în Revista 22.
