36.4 C
București
duminică, 14 iulie 2024
AcasăSpecialTineri europeni in dialog

Tineri europeni in dialog

"Tineri europeni in dialog" este un proiect european de mediu si mass-media al Fundatiei federale germane de Mediu (DBU), Centrului pentru Comunicare in domeniul Mediului al DBU (ZUK) si Institutului IZOP, in cooperare cu ziarele Dneven Trud din Bulgaria, Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung  din Germania si Romania libera. Proiectul, care s-a nascut in urma aderarii tarii noastre si Bulgariei la Uniunea Europeana, deci vizeaza eforturi din partea celor doua tari in anumite domenii, are la baza ideea stabilirii de parteneriate bilaterale intre scoli din Germania, Romania si Bulgaria. Parteneriatele  vor pune in miscare un proces intercultural de comunicare si invatare pe subiecte de mediu. Cele trei obiective principale ale proiectului vizeaza pregatire in domeniul mediului, dialog european intercultural si competenta mass-media si promovarea lecturii. Pregatirea in domeniul mediului are in vedere sensibilizarea tinerilor cu privire la probleme de mediu si dezvoltare durabila in Europa unita.

 

In timpul vizitei la scoala partenera, ambele clase implicate in proiect au cercetat un subiect de mediu din apropierea scolii-gazda si fiecare clasa participanta va scrie despre acel subiect. Prin dialogul european intercultural, elevii trebuie sa cunoasca direct de la sursa tara si oamenii noului stat vecin european, sa depaseasca prejudecati reciproce si sa dezvolte mai multa intelegere unii fata de altii, in final contribuind la integrarea estului si vestului Europei. In fine, ultimul obiectiv al proiectului se refera la obtinerea de competente mass-media, deci elevii se vor familiariza cu "ziarul" ca element media si vor invata sa il citeasca intr-un mod critic si competent. Sponsorul principal al proiectului, care se finalizeaza in luna iunie, este Deutsche Bundesstiftung Umwelt (DBU).  Din tara noastra, la acest proiect au fost implicate trei unitati de invatamant liceal, fiecare echipa avand cate doua teme de studiat. Fiecare tema s-a finalizat printr-un articol scris chiar de elevii participanti, ziarul nostru aducandu-le in atentia cititorilor nostri. In numarul de astazi, va prezentam eforturile elevilor de la Colegiul National "Decebal" din Deva, care prin acest articol aduc in atentie importanta protejarii bufnitei, pasare care, din cauza numarului foarte mic de exemplare,  a ajuns sa fie inclusa pe lista celor aflate pe cale de disparitie. Articolul si fotografiile au fost realizate de elevii de la scoala din Deva care au fost implicati in proiect.

 

 

Aflate pe lista pasarilor amenintate cu disparitia
Pentru a supravietui, bufnitele au nevoie si de protectia oamenilor
Societatea pentru Protejarea Bufnitelor din Germania (EGE) este formata din oameni de stiinta si din iubitori ai naturii si are ca scop protejarea celor 13 specii de bufnite din Europa. Infiintata in 1991, EGE are ca principal scop repopularea Germaniei cu bufnite. Chiar daca bufnitele sunt ocrotite prin lege, ele se gasesc pe lista rosie a speciilor amenintate cu disparitia. Supravietuirea acestei specii, sustin membrii EGE, depinde de atentia acordata acesteia de catre politicieni, afaceristi si lucratori in administratie si, nu in ultimul rand, de atitudinea fiecarei persoane fata de aceasta problema.
Pentru a duce la bun sfarsit proiectul, EGE isi propune o serie de obiective precum: sa efectueze observatii stiintifice; sa intocmeasca documentatii; sa protejeze bufnitele de interventia "civilizatiei", care se traduce in constructia de sosele si cladiri in habitatul lor; sa activeze pentru izolarea electrica a stalpilor de tensiune medie; sa achizitioneze terenuri propice traiului bufnitei; sa trateze medical exemplarele ranite pentru a le reda vindecate naturii. si cum un astfel de obiectiv nu este chiar atat de simplu, EGE a desfasurat mai multe activitati. Este vorba de dotarea cu senzori a acestor pasari, monitorizarea perechilor in timpul clocitului, cercetarea cauzelor mortii adultilor si a puilor. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca intr-un an 140 de pasari au murit electrocutate, iar trei pasari au fost lovite de paletele centralelor eoliene.

Avand in vedere toate acestea, EGE recomanda o serie de masuri care ar putea conduce la cresterea sanselor de supravietuire a acestei specii amenintate cu disparitia: renuntarea la alpinism in locurile in care traiesc bufnitele; studiile arata ca in teritoriile fara alpinisti exista de trei ori mai multi pui decat cele in care se practica acest sport; stoparea construirii de centrale eoliene in spatiul vital al bufnitelor; fiecare fermier sa practice o agricultura ecologica, renuntand la produsele chimice; renuntarea la folosirea  otravurilor impotriva soarecilor si a sobolanilor, acestia putand fi vanati de catre bufnite; reducerea vitezei de circulare pe autostrazi, pe timpul noptii, pentru a preintampina accidentarea bufnitelor ce se hranesc cu cadavre de animale de pe asfalt. Bufnita face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae (rapitoare de noapte). In functie de anumite zone, pasarea mai apare sub denumirea de Bubo Maximus, Grad Duc (Franta), Uhu (Germania), Eagle-Owl (Anglia), Gufo Reale, Gufo Grosso (Italia). Este o pasare sedentara, de origine transpalearctica, foarte raspandita in zona de campie, in balti si in Delta Dunarii, dar mai ales in padurile Carpatilor, si este cea mai mare dintre pasarile rapitoare de noapte. Are capacitatea de a suporta bine atat clima rece, cat si clima calda, astfel ca este intalnita pe tot globul, exceptie facand Antarctica.

  Pasarea traieste singura in cuiburi construite in crengile sau scorburile copacilor, in regiuni stancoase. Are o inaltime de 15-61 cm, anvergura aripilor atinge 1,60-1,65 m, iar greutatea este intre 2-2,5 kg, femela fiind mai grea decat masculul. Capul este rotund, acoperit cu un penaj bogat, iar deasupra fetei are doua smocuri de pene. Ochii sai sunt mari si rotunzi, de un galben-portocaliu, si ocupa jumatate din marimea capului. Ciocul este mare si incovoiat. Coada si picioarele sunt scurte. Picioarele sunt acoperite in intregime cu puf si sunt dotate cu gheare puternice. Ghearele ii sunt necesare pentru a se  agata de crengile copacilor si pentru a vana. Coloritul penajului este maro inchis si maro deschis in partea anterioara, subliniat de dungi vizibile in nuante de alb combinat cu negru sau galben.

Perechile se formeaza in al doilea an de viata. Femela depune doua-trei  oua spre sfarsitul lunii martie (au fost semnalate cazuri cand s-au depus si sase oua pe an) si incepe sa cloceasca imediat dupa depunerea primului ou. Clocitul dureaza 28-35 de zile. Puii apar la inceputul lunii mai. In trei saptamani isi dubleaza talia, iar la cinci  saptamani incep sa se hraneasca singuri. La opt saptamani au penajul format, iar  la varsta de  2,5-3 luni parasesc cuibul si incep sa vaneze soareci de camp. Sunt cazuri in care parintii isi omoara unul sau doi pui atunci cand hrana se imputineaza sau este greu de gasit in regiunea de habitat. De obicei, sunt eliminati puii cei mai firavi, astfel ca, prin aceasta selectie,  parintii dau posibilitatea celui mai puternic pui sa se dezvolte.
Regimul de alimentatie este variat, animalele fiind prinse vii. Mananca soareci, harciogi, pui de iepuri, veverite, arici, broaste, uneori serpi, insecte, dar si pasari pe care le vaneaza noaptea.

Zboara aproape fara zgomot la distante de pana la 15 km de cuib, acoperind aproximativ 700 km patrati. In apropierea cuiburilor se pot observa depozite de pene, oase si carcase de  animale pe care le-au devorat. Avand vederea foarte slaba, in timpul vanatului bufnitele se bazeaza pe auzul foarte fin si pe capacitatea de a zbura facand foarte putin zgomot. Cu ochii fixeaza intunericul, iar cu urechile aud chitaitul soarecilor de camp de la mari distante. Este o pasare folositoare, deoarece un exemplar poate vana intr-un an aproximativ 10.000 de soareci. Daca nu s-ar limita astfel numarul soarecilor, acestia s-ar inmulti foarte mult si ar consuma cantitati mari de cereale. De asemenea, prin soareci se raspandesc si multe boli. Prin limitarea daunatorilor, bufnita este considerata un aliat al omului, populatiile depinzand direct de cele ale rozatoarelor.
A fost introdusa pe lista pasarilor pe cale de disparitie din cauza numarului tot mai mic de exemplare care mai traiesc in libertate. Cauza principala o reprezinta pierderea habitatului natural ca urmare a defrisarilor masive, careia i se adauga si alte motive.

 

 

Reintoarcerea lui Uhu
La momentul actual, Germania este tara celor 1.000 de perechi de bufnite. Un numar care n-a fost intotdeauna de aceasta marime. In 1960 bufnita disparuse aproape in intregime si abia se mai puteau numara in jur de  40 de perechi. S-a ajuns la acea situatie din cauza unei serii de actiuni de exterminare ce s-au derulat in ultimele sute de ani. Un exemplu il constituie  folosirea  bufnitei drept momeala; legata fiind de picior cu o curea prinsa, la randul ei, de un stalp, reusea sa atraga toti dusmanii: ciori, ulii si soimi. Vanatorii, ascunsi vederii pasarilor, reuseau sa vaneze exemplare nenumarate. Acest obicei trist a facut ca puii de bufnita sa fie luati din cuib si crescuti in captivitate pentru a "ajuta" la vanatoare. Deseori cadeau tinta numeroase momeli.
Un alt motiv de trista amintire  a fost acela prin care nobilii ofereau recompensa sume derizorii celor saraci pentru vanarea bufnitelor. Chiar daca in anul 1935 a fost elaborata o lege menita sa protejeze bufnita de exterminare, vanatul fiind interzis, masura a venit prea tarziu, numarul acestor pasari fiind mai mic de 100 si facand  imposibila completarea "golurilor" de pe harta germana a bufnitei.
Acum 40 de ani a fost demarat un proiect destinat salvarii bufnitei. Astfel,  mii de pui au fost crescuti in parcuri zoologice si pregatiti pentru a se adapta in natura.  Intre 1974 si 1994 au fost redate naturii aproape 3.000 de pasari. Acest succes a declansat un val de entuziasm. Fondurile au inceput sa se stranga, iar sprijinul a venit din diverse domenii: politic, economic, al asociatiilor vanatorilor.
Specialistii si iubitorii de animale sunt fericiti si se bucura de succesul obtinut. Cu toate acestea, recomanda triplarea numarului existent de perechi, pentru ca specia sa poata fi scoasa de pe lista celor amenintate cu disparitia.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă