Abtinandu-se de la o condamnare directa a interventiei militare rusesti in Georgia, NATO si UE si-au aratat slabiciunea, anchilozarea si lipsa de imaginatie politica si strategica. Semnalul dat de declaratiile plate si conciliante venite de la Bruxelles, Washington, Paris si Londra era limpede: Occidentul nu va reactiona altfel decat verbal, si inca si acolo cu o moderatie scandaloasa. Avand aceasta asigurare, Rusia a anexat de indata cele doua provincii separatiste ale Georgiei, Osetia si Abhazia, care erau oricum independente de facto inca de la inceputul anilor ‘90. Toata pretentiozitatea afisata a "planului de pace Sarkozy" sau anuntul mincinos al posibilitatii trimiterii unei "misiuni europene de mentinere a pacii" in Georgia au fost expuse drept ceea ce erau: niste timide justificari pe hartie. Lui Putin si lui Medvedev nu le-a venit, probabil, sa creada ce le vedeau ochii citind jenantul comunicat facut public de NATO, "cea mai mare alianta militara de pe planeta", dupa ce fortele rusesti au ocupat cele mai strategice puncte ale teritoriului georgian: NATO a anuntat ca "deplange pierderile de vieti omenesti", fara a indrazni sa spuna cine a cauzat acele pierderi de vieti etc.
La randul sau, UE, lasandu-l pe presedintele francez Sarkozy sa negocieze la Moscova un "acord de incetare a focului", a girat un text care ii acorda explicit Rusiei dreptul de a "implementa masuri suplimentare de securitate", care a insemnat pentru Kremlin ocuparea principalei axe de comunicare din Georgia, pe unde trec conductele care trebuiau sa aduca spre vest gazul si petrolul de la Marea Caspica. Rusia a avertizat ca e gata sa rupa relatiile cu NATO si sa-si retraga ambasadorul de la Bruxelles pe langa aceasta organizatie. In ce priveste declaratiile confuze europene in legatura cu o posibila "operatiune UE de mentinere a pacii", Moscova nici macar nu s-a obosit sa comenteze, intr-atat este de rizibila ideea. In realitate, UE nu dispune de forte proprii, iar mai multe tari membre ale UE au un statut de neutralitate in domeniul militar. Finlanda, Suedia, Austria, Irlanda si Malta nu intra, in virtutea Constitutiei lor, in nici un soi de alianta militara.
Neavand efective proprii, rarele misiuni europene de mentinere a pacii sunt compuse din trupe si materiale trimise voluntar de statele UE care doresc sa participe la asemenea misiuni. Cu exceptia unor politicieni ultranationalisti exaltati din Polonia si tarile baltice, care cred ca stiu mai bine ce inseamna a reveni in poala Rusiei, nimeni prin capitalele europene nu ar indrazni sa priveasca in fata cosmarul unei potentiale infruntari militare cu Rusia. Ministrii de Externe ai UE au evitat, de altfel, sa vorbeasca explicit despre o "misiune de mentinere a pacii".
Ei au pomenit doar o eventuala "misiune de monitorizare", altfel zis au promis ca ar putea trimite niste observatori, dar ca ar fi nevoie pentru asta de acordul Consiliului de Securitate ONU. Dat fiind ca la ONU Rusia are un drept de veto si ca avizul Consiliului ar fi in mod automat negativ, intregul discurs european despre trimiterea de observatori in Georgia nu a fost decat un simplu exercitiu retoric. "Occidentul e un tigru din hartie", spunea Mao. Putin, un birocrat, stie ce se face cu hartia.
