Am ajuns in The Silver Church cu ocazia avanpremierei unei carti de critica literara. Inauntru, locul stralucea de nou si, mai mult de-atat, mirosea discret a vopsea. Locul e inalt si spatios cat o magazie si are o stralucire chimica, usor inhibanta: peretii sunt vopsiti in negru, iar decoratiunile sunt realizate din argintiu – doua culori moarte, distinse, metalice. Tavanul e aparent sustinut de arcade cromate, ca in bisericile catolice, din care se desprind candelabre imense si bogate de cristal. Monden si gotic, in acelasi timp, cu o tusa demonologica discreta, de biserica pop inchinata fortelor intunericului (sau ce a mai ramas din ele). Pe margine, sunt canapele retro de piele, intr-un argintiu strident, iar in fata scenei scaune de plastic transparent cu masute rotunde de metal cromat.
Fara sa fiu fan, observ ca gotic si glam merg impreuna – ce nu prea merge sunt cele cateva stencils-uri sau graffiti-uri, de pe unul din pereti (in genul Bansky), cu un fel de Isus de stanga, avand o aureola rosie – si nu merg fiindca incarca spatiul cu o nota de subversivitate adolescentina. Dar asta e o obiectie minora. Conceptul localului pare unul mai elitist: zona "populara" a concertelor cu trupe de afara vine la pachet cu evenimente culturale mai clasice, din mainstream, cum ar fi "Cafeneaua critica", o discutie-dezbatere intre critici, scriitori, editori din lumea culturii scrise; in fine, clubul inca isi cauta un concept de legitimare culturala, tatoneaza (desi ar fi mai simplu sa se uite in curtea vecinului, in Fabrica de pe 13 Septembrie, sa vada ce evenimente merg pe piata).
Pornind de la politica de bar (fara bere la 0,5l – iar cea mai ieftina porneste de la 6 lei) si de la tusa de lux a locului se vede imediat ca targetul locului nu sunt studentii, ci un public trecut binisor de 25 si cu venituri depasind 20 milioane; cam exclusiv, asadar, si nu neaparat pentru publicul urban alternativ (si cu atat mai putin pentru gotici sau EBM-isti). In plus, evenimentele culturale cu tenta "clasica" nu starnesc interesul acestui segment de public. Daca ar fi sa dau bile, as zice in felul urmator: bila alba pentru amenajare si intentia de a da un profil mai cultural locului – si bila neagra pentru preturi si usoara tusa de lux ostentativ. Prea elitist, totusi.
